Thursday, January 29, 2009

Ce pot ei sa faca si noi nu? Partie de ski in Centrul Comercial






Povesteam ceva mai devreme despre ceva ce m-a impresionat: o partie de ski intr-un centru comercial. Cand auzi asa ceva te astepti la o "fitza" de cativa metri, cu zapada artificiala si cateva fatuce si fatuci dandu-se interesanti pe acolo.

Ei bine...neahhh..e o partie cat se poate de profesionista, lunga (ca si comparatie, pentru cine cunoaste partia din Iasi: cea din MK e mai mare), are zapada adevarata, teleski profesionist, tele-snoboard, partie separata pentru sanii, iar oamenii sunt cat se poate de civilizati si chiar se dau pe bune. Si da....nu exista paltonari yeeeeeeeeeyy.Iarasi foarte bine e ca o partie fix la fel e si in Glasgow, la o ora si un pic de mine ..yuupiiiiiiiiiiiii.

Ma gandeam ce ar fi sa faca si in Bucuresti o partie de asta. Toata fitzosenia ar fi acolo, cu palton cu tot. Iar de aglomerat, nu vreau sa ma gandesc.

Am pus poze ca sa nu ziceti ca va pacalesc:)

Despre vacute si hoteluri unde as sta o viata


Ca imi plac vacutele (fara nici o tenta zoofila) nu mai e nici un secret. Ma gandesc si acu amuzata la una din colegele mele de camera de camin din anu3 parca (Sandy Bell aka Ciudata careia ne-am straduit tot anul sa ii gasim un prieten), a carei mare vis era sa se marite cu un baiat de la tara si sa stranga bursa si sa isi cumpere vaca (banuiesc pe post de zestre?). Mare inteleapta domle si ce gusturi alese...uite ca vacutele is chiar faine. Si ar fi fain sa ai una prin casa..o mai scoti la pascut, te mai joci cu ea

Deci da domle, imi plac. Iar daca ati vedea Hairy Cows din Scotland v-ati indragosti si voi pe loc de ele. Is faine faine. Si cand o sa am zoo-ul meu si ferma mea o sa am o gramada de vacute faine (alaturi de trei hipopotami, doua girafe, pinguini, broaste testoase, elefanti si desigur caluti, cutzi si iepurasi cat incape). Poza de mai sus e cu vacute de la MK totusi, is simpatice si ele.


Si aici e hotelul unde as sta o viata. Asta aviz amatorilor...Se apropie in ordine cronologica: 14 Februarie, 1 martie, 8 martie, 1 Aprilie, 1 Mai, 21 Mai, 1 Iunie, 16 Iunie (e ziua lu Flori, da mi-o imprumuta un pic), etc. Asta in caz ca sunteti in pana de idei ;)
Da...ma alint si io azi

In Milton Keynes nu tragi matza de coada, tragi cainele:)


Ne me quitte pas

Tonight's bedtime song

Wednesday, January 28, 2009

Tuesday, January 27, 2009

It's a men's world?


That is an interesting targeting. While looking for a russian potential partner company, i got into their website. The target strategy is really unique as i had never met before the "Dear Something" tackle in the "about us" column, but they go even further: "Dear Sirs!!"


All right..i got it, over 90% of the professionals in the industry are male. So what it is then? "Smart" targeting or just idiot copywriter?

Obsesia de a fi primul

Am fost obsedata de competitie si de nota 10. Recunosc. Toata facultatea (probabil si in liceu, dar la clasa aia SF nu mi-am putut manifesta obsesia in toata deplinatatea ei).
Tot timpul am avut impresia ca daca sunt 10, sunt acolo unde trebuie sa fiu, fac un statement despre mine, sunt altfel decat ceilalti. Alternativa unui 9 mi se parea ca m-ar fi aruncat pe un teritoriu in care nu as mai fi fost nimeni, nu ar mai fi spus nimic despre mine. Cu celelalte note nu eram asa certata…nu mi se pareau a fi un indicator al mediocritatii atat de mare ca nota 9. Si perseveranta m-a ajutat…am avut aproape numai 10. Imi amintesc de singurul 9 la Informatica Economica in anul 1 si de cum ma boceam maicamii la telefon de parca ar fi insemnat inceputul unei cataclisme.
Mai tarziu nu mi-a mai ajuns sa fie 10. Voiam sa fie singurul 10. Si desi nu imi propusesem explicit cred ca la nivel subliminal a fi sefa de promotie era singura varianta acceptata de a termina facultatea. Si am fost sefa de promotie. Sa fi fost frica de mediocritate? Probabil, dar intotdeauna locul doi mi s-a parut mai trist si mai putin important decat mentiunea de exemplu.
Mai tarziu obsesia asta s-a completat cu alta: aceea de a face lucrurile altfel decat ceilalti. Asociam creativitatea si originalitatea cu o metafora a notei 10. Si desigur, obsesia de a fi primul era acolo. Poate acum nu mai e la fel de clar si simplu cum era cu sistemul notelor…dar ramane in capul meu.
La fel cum ramane competitia. Nimic pe lumea asta nu ma stimuleaza asa cum o face competitia. E ca si cum se produce un declic in capu meu….si de acolo lucrurile merg de la sine. Am ajuns chiar sac red ca de fapt meritul meu intrinsec atunci cand castig un concurs/cand fac ceva cel mai bine nu e al meu in totalitate, cat e datorat ambitiei asteia ciudate.
Una peste alta…uneori mi-a iesit. Alteori nu..si cand nu a iesit au ramas frustrari. Dar ambitia asta mi-a adus multe satisfactii; cele mai multe fara correspondent material. Si ma bucur ca o am, e printer putinele lucruri care imi dau aripi.
Ma intreb totusi cat din obsesia asta e dobandita, cat e formata, cat e indusa? Se opreste la un moment dat? Cand? Si cat de mult o pot controla?