I don't use drugs, my dreams are frightening enough.

Acum cateva nopti am visat ca faceam gogosi cu ciocolata la un foc improvizat pe covorul din sufragerie din casa alor mei.
Alta data m-am visat Lara Croft hoinarind prin tot felul de locuri exotice, ruine de temple ale imparatilor, morminte antice, in cautare de comori si antichitati, actiune, suspans si probabil Brad Pitt. Evident ca aratam cel putin la fel de bine in costumul meu supermulat.

Alta data am visat o cutie de bomboane cu ciocolata. Si o strangeam cu asa putere in mana, de m-am trezit cu febra la degete.

Finally, saptamana trecuta am visat ca Nur se urcase la mine in pat. Si ce e mai funny e ca am inceput sa vorbesc prin somn sa avertizez pe cel cu care imparteam patul de frumoasa intruziune.

Ideea ...e ca imi place sa visez. E mai mult decat a avea o a doua viata, is de fapt mai multe vieti, care se desfasoara in paralel, si ce e mai frumos e ca in vietile astea poti fi cine vrei, cand vrei, cum vrei, nu ai limite nici prejudecati. Nu ca in real life nu ai putea sa o faci, dar in vis e parca altfel, coordonatele sunt mult mai putin fixate, reperele inexistente.

Vorbeam intr-o zi cu un prieten care spunea ca el nu viseaza niciodata. Mi s-a parut asa trist...ca si cum ai avea un fel de dizabilitate, ca esti privat de o experienta atat de faina...Io visez de cel putin 3 ori pe noapte, in toate culorile, vise total diferite intre ele, unele mai disturbed decat altele, cu oameni pe care nu i-am mai vazut de ani de zile sau niciodata (Obsesia mea e cea cu 3 Men in Black urmarindu-ma. E visul care revine cel mai frecvent. Si inca unul cu hotii care incearca sa imi darame usa, io mica fiind si singura acasa).

E ca si cum ai trai alte mii de vieti. Nici nu conteaza ca nu e real ceea ce se intampla. Dar e o lume intotdeauna altfel, in care tu esti intotdeauna altfel, nu se termina niciodata, nu conteaza ce a fost cu o zi inainte sau cum o sa se termine dimineata. Si asta e partea cea mai frumoasa.