Tuesday, November 4, 2008

Dragi romani din toata lumea: MULTUMIRI!

Spuneam ca revin cu un post despre Chicago, dar intai vreau sa povestesc ceva foarte funny de mi s-a intamplat la Chicago.
Daca vreodata m-am gandit ca lumea nu e asa mare pe cat mi-as fi imaginat cand eram copil, cu siguranta atat de mica cum mi s-a parut in Chicago nu mi s-a parut niciodata.

Fara sa dau prea multe detalii despre business-ul si meetingurile mele acolo, eram la o masa rotunda impreuna cu concurentii nostri nemti si un potential partener din Chile. Cum eram singura femeie dintre 200+ barbati, ma bucur de avantajul de a capta prima atentia, asa ca omu isi scoate cartea de vizita, mi-o inmaneaza si incepe sa imi spuna ce oportunitate are el pentru afacerea mea etc. In acel moment, cei doi nemti automat si-au scos cartile de vizita, sarind pe interlocutorul meu. Mi-am scos-o si io pe a mea. Aruncand un ochi pe ea, desi sunt mentionate numele si adresa companiei din Scotia, am avut mare uimire s ail aud: “Oana…you are from Romania, aren’t you?” Si din momentul ala, i-a ignorat complet pe nemti, s-a intors total cu fata la mine si cat am stat in Chicago mi-a fost o companie excelenta: m-a introdus la o gramada de lume din North America si din South America, am mers la cina la restaurantul unde ia cina Tom Cruise (yeeeeeeeeeeeeeeyyyy m-am ajuns))), la pranz, etc. Nici o sexual innuendo, omul era destul de in varsta sa imi fie tata…Si de fapt care e povestea? Se pare ca pe toate femeile din viata lui le cheama Doinita (ca pe mama btw): nepoata, fiica, nevasta. Are o gramada de cunostinte de nationalitate romana, e fascinat de gastronomia, istoria noastra comunista, de misticul pe care il asociaza Romaniei. Asa ca…acest mic detaliu, nationalitatea mea, a facut diferenta.

Mi-am spus ca e un caz izolat…io fiind obisnuita in Germania/Italia cand eram tinerica, la auzul nationalitatii mele oamenii sa isi verifice buzunarele mai degraba decat sa se lumineze si sa zambeasca.

Si as fi crezut ca e un caz izolat, daca nu mi s-ar mai fi intamplat de cel putin 4-5 ori in aceeasi saptamana si la aceeasi conferinta. S-a intamplat sa fiu introdusa unui American care a facut afaceri cu Romania pe timpul lui Ceausescu. Apoi unui Canadian care inca face afaceri cu Sidex Galati. Apoi unui turc, unui Nigerian, si iarasi un American, toti spunand ca cei mai draguti si mai faini oameni pe care i-au cunoscut vreodata sunt romani.

Deci dragi romani din toata lumea: Va multumesc!
Va multumesc pentru mult hulitul (de mine) pupincurism (a se citi ospitalitate excesiva) fata de toti strainii care au trecut vreodata pragul tarisoarei si cu care v-ati purtat poate de multe ori muuuuuuult mai fain decat ar fi facut-o oricine altcineva.
Va multumesc pentru ca mai exista si romani care s-au remarcat si prin altceva decat prin aparitia la stiri pentru furt/viol/omor.
Va multumesc pentru ca dupa atata timp in care am simtit nationalitatea mea ca pe un complex, in saptamana aceea la Chicago m-am simtit nemaipomenit de bine in pielea mea romaneasca.

Tuesday, October 28, 2008

Chicago - Gone With the Winds









Back to UK. Sunt atat de multe lucruri de povestit, atat despre Chicago, cat si despre oamenii de acolo, despre mediul business, despre romani si modul in care le sunt acum recunoscatoare, incat am sa revin cu cateva posturi despre toate astea cat de curand.

Deocamdata postez cateva poze cu unul dintre orasele care m-au lasat breathless....Totusi, nu as vrea sa locuiesc acolo.
Mai multe poze aici

Pe curand.

Monday, October 20, 2008

Emblematically Scotland: St. Andrews














St. Andrews este unul din orasele emblematice ale Scotiei. DEsi are doar 18 mii locuitori, este unul dintre cele mai pline de viata orasele pe care le-am vazut pana acum, este foarte pitoresc, intim si primitor.
Supranumit "house of the golf", St Andrews gazduieste campionatele mondiale de golf si este renumit pentru calitatea cursurilor de golf, apreciate de cunoscatori.
St Andrews are cea mai veche universitate din Scotia (fondata in sec. 15), universitate unde de altfel au studiat Kate Middleton (ca sa o dam in modenitati, prietena printului William) si cred ca si printul Harry a invatat pe aici. SE pare ca St Andrews e un loc plin de insemnatate istorica...marii regi ai SCotiei au fost incoronati aici.
Mi-au placut si castelul (ruine mai mult, un fel de Bran reloaded), si catedrala. Scotienii apreciaza foarte mult radacinile lor si le place sa se mandreasca cu ele.
Poate mai mult decat in alte parti ale Scotiei m-a impresionat linistea si relaxarea care te cuprind. Nu imi imaginez pe cineva incruntat, nervos, stresat sau ne-zambaret around.
Cred ca mi-ar place sa locuiesc aici.
Sa nu uit. DAca inainte ma fascina la ei, acum incepe sa ma enerveze cumva. Scotienii au cu totul alta temperatura a corpului decat a restului lumii. DAca la noi media e sa zicem 37, la ei e cred minus 5. Cum altfel sa crezi cand tu esti cu geaca de iarna iar ei vin in pielea goala (a se vedea exemplul de jos) de la surf si merg lipa lipa in slapi having the greatest time. Mi se face frig cand ii vad.
Iar fetitele...in fustite tot timpul si cu sosetele cand afara sunt 3 grade. Oamenii astia nu au cuvantul raceala in dictionar.


O sa revin la St Andrews.
Klar.






Tuesday, October 7, 2008

"If you can't handle me at my worst you sure as hell don’t deserve me at my best!!"

To whom it may concern...

De ce imi e dor. Intr-o maniera Bridget Jones

7 Octombrie 2008 - am implinit o luna si cateva zile de cand sunt "scotian".

Regrete so far (0; de fapt am avut unul mic intr-o zi, dar era mic mic si l-am uitat)
Calorii (2.000.000 sau prea multe pentru a le putea numara).
Zile cu ploaie (vreo 3-4 din 30, hmmm...not baddd)
Potential boyfriends (2). Actual (1)
Plapume cumparate (2) Paturi (0)
Amenzi de circulatie (0; se pare ca inca nu a aparut amenda pentru ca am trecut pe spatiul pietonal)

Nu imi e dor de multe de acasa. Lasand la o parte fiintele (Nur e in cap de lista), mi-e dor de urmatoarele lucruri:
  • Sa umblu in chilotzi prin casa fara sa imi inghetze fundul
  • Sa imi sune telefonul de dimineata pana seara, si io sa ma enervez ca suna atat de mult si sa raspund pe un aer deranjat ca si cum as fi extrem de ocupata
  • Sa aud tziganii din spatele blocului urland "Fiare luaaaaaaaammmm...fiare vechi luaaaaaaaaaaammmmmmmmmm" cu regularitate la fiecare jumatate de ora de parca ti-ai updata decizia de a arunca fiare vechi atat de repede
  • Sa beau bere la crasmele si terasele pline ochi din Regie unde berea la halba costa 40 de mii (parca atat era)
  • Sa copii in nesimtire si ilegalitate cele mai noi filme de pe DC++
  • Sa ma sune mama de zece ori pe zi si sa ma intrebe daca am mancat, daca m-am imbracat sa nu imi fie frig si sa ma tina 20 de minute sa imi povesteasca cum si-a imbunatatit retzeta de musaca

Nimic nu pare neinlocuibil/nesubstituibil pe lista asta. Poate mai putin tiganii.

Monday, October 6, 2008

Tennents. The no hangover beer.


Cautam de mult o bere care sa nu dea dureri de cap a doua zi sau mahmureala.
In sfarsit, se pare ca am gasit-o.

Tennents.

Frumos e ca nu numai ca nu da dureri de cap daca ai baut-o, nu da mahmureala nici daca ai baut-o dupa ceva cantitate considerabila de votca.

Hai noroc!

Sunday, October 5, 2008

Chocolate iced ring donuts


Dimineata..pranz ...seara.

Cam asta e noul meu meniu din Scotia.


Am toate sansele sa devin curand mama elefantilor.