Give Blood!

..Romanian doctors are soo anxious to humiliate you.


Dureaza aproximativ patru ore. De o umilinta si aglomeratie crunte. Asta daca vii la 8 fix (cand scriu ei ca ar incepe programul, desi - sa le zic doamne?- le doctor vin abia pe la 9), pentru ca daca vii mai tarziu deja incepi sa pierzi numarul.

Patru ore amare in care oamenii care asteapta sa doneze sange (e vorba de donatul benevol, fara nici un fel de "compensatie" de genul bonuri de masa, reduceri de transport) se cearta, injura, imbrancesc in usa care nu se mai deschide odata. Evident ca traditionala strategie a imbrancirii nesimtite functioneaza; unii peste altii se inghesuie intr-o valtoare pentru care principalii vinovati sunt doctorele si asistentele care isi beau cafeaua linistite dincolo de usa. Din cand in cand, mai iese o tanti asistenta consternata de galagia creata si care ne arunca niste cuvinte ca la o gasca de elevi din curtea scolii: "V-am spus sa faceti liniste. Nu se aude ce am zis?"
La un moment dat apare o mama disperata a carei fiica e pe masa de operatie si are nevoie urgenta de plasma. Nu pare sa impresioneze pe nimeni. Mai ales din cei care sunt acolo pentru a salva vieti prin meseria lor. In cele din urma am vazut-o iesind cu o punga; nu i-a ajutat insa. Fetita ei a murit pe masa de operatie.

Culmea ironiei e ca pe pereti sunt o multime de afise publicitare emotionante sustinand importanta donarii sangelui pentru a salva vieti. Ce ironie ca nu are cine sa ne primeasca sangele. Sa organizeze primirea sangelui. Sa nu descurajeze pe cineva care chiar vrea sa ajute.

M-a scarbit experienta de azi. Ma scarbesc spitalele din Romania si cea mai mare parte din personalul care il deserveste. Prefer sa mor direct decat sa ajung pe mana lor. Cuvantul omenie nu inseamna nimic pentru ei.