Mi s-a facut dor de Maroc zilele astea.
Unii pleaca in Tenerife, altii in Creta, fiecare isi planifica zilele de vacanta undeva intr-o destinatie cat mai exotica. Involuntar m-am intrebat unde as vrea sa ma duc io (cum sunt cumva intre planuri de relocare, nu stiu ce am sa fac vara asta), unde mi-ar place sa petrec cele 10 sau cate zile oi mai avea de luat.
Prima destinatie care imi vine in minte e Machu Pichu (including ayahuasca - intotdeauna m-a fascinat ritualul asta al shamanilor, l-as incerca fara sa stau pe ganduri), apoi Vietnam si India.
Si fara sa stau pe ganduri, m-as reintoarce de zeci de ori in Maroc.
Asa mi s-a facut un dor sa revad Maroc-ul. E cea mai fascinanta lume pe care am intalnit-o vreodata. Si atat diferita de civilizatia si cultura europeana. Amestec de mirosuri diferite, limbi pe care nu le inteleg, priviri usor suspecte, imbracaminte aparent absurda pentru temperaturile de peste 40 de grade, culori care iti imbata ochiul, saracie si lux pe aceeasi strada, un fel de mizerie aparent lipsita de igiena, desert mistic care te fascineaza pentru ca nu poti patrunde cu nici un chip in secretele atat de ascunse si totusi accesibile intelegerii.
Pentru un european abia ajuns in Tanger, care nu sta la hotel de 4 stele (am stat in prima noapte la o pensiune traditionala, cu paturi din piatra si fara acoperis) totul ar parea la o prima vedere infricosator.
Mirajul te patrunde pe masura ce il mirosi mai cu nesat. Culorile si fascinatia Marocului pun stapanire pe tine cand incepi sa te uiti mai mult la oameni pentru a le intelege ceva din simplitatea lor; cand intelegi ca simplul motiv ca e diferit de tine nu il face un potential dusman, cand vezi ca marocanii traiesc fiecare farama a vietii lor cu un nesat si un orgoliu nemaipomenit, indiferent de cat de primitiva ar fi ea pentru noi.
As putea sta ore intregi sa vorbesc despre Maroc si despre Marrakesh, despre cel mai mare, mai aglomerat si mai fascinant bazar din Africa (Jamma'el Fna), despre cat de romantica e Casablanca in amurg, despre cat de mult mai faine sunt trenurile in Maroc decat in Romania, despre ce atentie si amabilitate si respect sunt acordate turistilor, despre cat de fericita, relaxata, libera, continuu fascinata m-am simtit acolo.
Mi-e dor de Maroc. Clar.
No comments:
Post a Comment