Home, new home

M-am mutat in casa nouaaaa! Yupiii yeyyy!!!!

Facand un calcul sumar in care includ si caminele studentesti in care am stat in Germania, Italia etc, am ajuns la onorabila varsta de 14 casute:)

Dar e cea mai faina dintre toate. Si nu pentru ca nu are mobila (dragutul de A.L. s-a oferit sa imi doneze canapea si sofa bed si fotolii), dar pentru ca e cea mai luminoasa, mai spatioasa, mai racoroasa (brrr) si pentru ca e casuta mea din Scotia. Funny e ca are 120 de ani:) si e printre cele mai noutze din Dundee.

Are privelisti superbe catre raul Tay si cel mai important...e aproape de toate pub-urile faine. Asa ca sambata seara ne-am cinstit cu o delicioasa sampanie.

Mai ramane doar sa ma obisnuiesc si sa conduc (pe stanga). Ce greu eeeeeeeeeeeeeee :(

Smell of North Sea

Fiecare om are propriul mod de a adulmeca locurile pe care le viziteaza.
Felul meu se apropie cred mai mult de cel al cainilor, pentru ca e oflactiv. Percep intai stimulii oflactivi ai unui loc si imi construiesc o percetie bazata intai pe reactia la acesti stimuli.

In Arbroath mirosul este deosebit de tot ce am cunoscut pana acum. Fiind pe malul marii, evident ca e un miros de mare....am observat insa ca fiecare mare isi are mirosul ei, iar in Arbroath Marea Nordului miroase a peste si alge si sare multa multa. Nu e un miros care sa te faca sa sa sari innebunit in valurile care nu sunt de altfel atat de inspumate ca in Marea Neagra, dar e un miros pe care vrei sa il tragi adanc in tine incat sa iti ajunga in cele mai periferice capilare. Pentru ca ai impresia ca o sa alunge tot ce e rau si trist si o sa lase un nisip fin de reflux.

Mirosul de mare sarata nu se simte izolat insa. Tot timpul in Scotia ai in nari mirosul unei ierbi proaspat taiate. Bine, probabil si pentru ca se taie foarte des :) Insa amestecul de iarba proaspat taiata si mare sarata creeaza o senzatie unica si deosebit de reconfortanta.

Ma gandeam zilele astea la cat de relaxati sunt scotienii....nici nu ai cum sa fii altfel cand traiesti intr-un mediu atat de relaxant.

China in my eyes. Sau mituri chinezesti dupa intelesul meu

Un amestec de impresii si senzatii contradictorii. Cam asta e aparent China in ochii mei. Dar in mod surprinzator s-a dovedit a fi exact cum ma asteptam.
O sa imi organizez parerile dupa aspectul pozitiv/negativ al senzatiilor pe care mi le-au creat.

Ce imi place la China:
1. comunismul (asta o sa o trec si la negative:)). A fost placut sa retraiesc clisee ale momentelor comuniste, care mai mult sau mai putin sunt la fel cum erau pe vremea comunismului romanesc: formalism excesiv exprimat prin expresii de genul: respect pentru comitetul organizatoric, stimate domnule presedinte blabla; sunt un popor foarte putin individualist, spiritul comunitatii este simtit peste tot, iar el determina un simt al responsabilitatii civice deosebit de dezvoltat.

2. mancarea (a se citi mancarea chinezeasca ce nu include nimic miscator) este una din cele mai gustoase si mai dietetice pe care le-am intalnit. Si nu prea e asemanatoare cu ce mancam la restaurantele noastre chinezesti; e clar ca ele europenizeaza mult mancarea lor traditionala.
Dulciurile nu sunt grozave, dar carnea de rata si de miel au un stil absolut original de preparare.

3. preturile. Incredibil de ieftine, am mancat o cina cu doo feluri, doo beri, o cafea si un fel de muffin cu ceva de genu 5 dolari. In centrul Dalian-ului

4. calitatea serviciilor hoteliere. Marriot-ul din Tianjin are cu cel putin doua stele peste cel din San Francisco

5. viata de noapte. 10 pm e ora la care chinezii incep sa iasa in oras, strazile se umplu de vanzatori ambulanti, de lumini de toate culorile, de oameni care mananca, danseaza, canta, se imbrancesc usor, desigur din lipsa spatiului. Si zumzetul tine pana dupa miezul noptii

6. mall-urile. Chinezii redefinesc cu totul conceptia generala despre mall. Mallurile chinezesti sunt niste constructii arhitecturale gigant, cu peste 7 etaje, fiecare etaj avand o amprenta de cateva ori mai mare decat cea a unui mall european. Impresionant...si mai ales colorat. They really like colors, don't they. And red is everywhere.

7. modul lor de a face business. Inmneaza cartile de vizita cu ambele maini, o iau pe a ta cu ambele maini desigur, o citesc circa 10 minute. Se concentreaza foarte mult sa te cunoasca inainte sa faca afaceri cu tine, e clar un relationship way of doing business rather than a transactional one.

Sa trecem la ce nu imi place
1. mirosul de mancare. E peste tot: la hotel, in salile de conferinta, pe strada, in taxi. Ai impresia ca ti se umplu narile de aburii orezului proaspat fiert sau ai carnii de orice ar putea fi fiert.

2. comunismul. Utopie sau nu, doctrina socialismului nu a fost niciodata preferata mea. Cat despre comunism...in conditiile unui secol 21, in care circulatia informatiei si a oamenilor din alte tari sunt posibile in China, devine interesant sa vezi cum comunismul poate rezista...chiar si intr-o forma sa o numesc deformata a imaginii pe care mi-o aduc aminte de cand aveam 9 ani.
De ce nu imi place comunismul lor? Pentru ca i-a transformat foarte urat. Nu stiu daca sa zic transformat...nu am certitudinea ca evolutia lor ar fi fost alta in absenta lui..doar emit ipoteza unui efec nociv al comunismului asupra modului in care societatea si mai ales indivizii s-au dezvoltat in mediul ala. Cumva i-a indobitocit. Cu riscul de a parea rautacioasa...cred totusi ca i-a transformat in niste executanti orbi ai unor reguli absurde, le-a ingradit total creativitatea, spiritul liber. Chinezii sunt niste oameni foarte draguti, prietenosi, te castiga imediat cu aparenta naivitate (spun naivitate, pentru ca io o vad ca pe un fel de masca...sub naivitatea lor, pe care uneori ai lua-o drept prostie poate ei vor sa te faca vulnerabil tocmai prin faptul ca ii subestimezi), de aceea prefer sa dau vina pe sistem pentru faptul ca uneori, la unii dintre ei, ai impresia unei inteligente cenzurate. Ma intreb ce s-ar fi intamplat cu noi in conditiile unui comunism prelungit.

3. organizarea si calitatea oricaror servicii (in afara celor hoteliere). Cand te duci in China, asteapta-te ca nimic din ceea ce ai organizat sa nu mearga. Partenerii de afaceri nu te asteapta la aeroport pentru ca desigur ca au inteles ca ajungi la "Domestic Arrivals", companiile de taxi iti citesc prost numele hotelului, biletul tau de avion de intoarcere evident ca nu e bun, pentru ca e electronic, iar ei nu stiu ce e un bilet electronic, asa ca trebuie sa alergi pe la 20 de alte birouri sa explici conceptul de bilet electronic. Pentru fiecare job in China sunt angajati cred 3-4 oameni care sa se ocupe de un task. Evident ca ei nu fac fata, asa ca mai cheama pe cate unul, doi sa le ceara sfatul, iar acestia mai cheama pe cineva. Te trezesti ca in fata ta sunt 10 oameni care se uita incruntati la tine, tzipa, urla si in cele din urma iti dau la telefon pe cienva care vorbeste engleza.

4. nimeni nu vorbeste engleza. In aeroport, la conferinte (foaarte putini vorbeau), la hotel, in taxi, magazine, nu mai vorbesc de restaurante.

5. Ceaiul. Are un pregnant gust a parfum. De unde stiu? Mi s-a intamplat sa ma parfumez odata cu limba scoasa:)


Una peste alta, China e un loc de lume fascinant. Il percep ca pe un amestec de culori si mirosuri pe care nu le mai intalnesti nicaieri. E clar o destinatie de vizitat. DEsigur, depinde de scopul vacantei si de profilul turistului.

More pictures here

Punct. Si de la capat. Si ce capat....

Pentru a cata oara imi iau trollerul frumusel si pornesc spre alt colt de lume? Cred ca a treia oara...De data asta capatul e malul Marii Nordului.

De data asta am ajuns in Scotia. E o mic colt de lume care a facut click cu mine de cand am pus prima data piciorul pe.
Scotia e o bucata de tara ce mi-a devenit draga incredibil de repede. Sper sa ii fi devenit si io ei si sa nu ma mai lase sa ma zbengui aiurea prin lume.

Scotia e o tara in care traiesc desigur scotieni...oameni a caror aparenta modestie iti induce ideea unei ipocrizii, idee ce se dovedeste falsa intr-un final in care le descoperi sinceritatea debordanta, umorul atat de subtil si cumva atat de natural, amabilitatea sincera pe care pana acum nu am mai intalnit-o atat de nonsalant afisata (obositoare parca amabilitatea asta. pentru ca imi ridica problema reciprocitatii ei, ori mie, ca o acritura ce is, nu imi vine atat de natural sa raspund la fel unei amabilitati atat de generoase - chiar, de ce oare li s-a format stereotipul de zgarciti..nu mi s-au parut deloc. Nici material vobind adica)

DE cand am ajuns mi s-au intamplat atat de multe lucruri frumoase, incat parca sunt intr-o continua stare de semi-ameteala. De la jobul care se dovedeste o oportunitate mult mai interesanta decat ma asteptam, la colegii si cei doi presedinti ai companiei care sunt profesionisti cu cateva zeci de ani experienta in industria asta noua pe care o explorez, si industria in sine - pentru cineva pentru care "coke" nu putea sa insemne decat coca cola ma vad peste noapte responsabila de strategia de marketing international a unuia dintre liderii mondiali pe un subansamblu de produse din industria otelului.

Imi aduc aminte cand am ajuns in prima zi la Oracle...nu aveam computer, abia era cineva cu care sa vorbesti despre obiective si activitati...Aici din prima zi ma astepta o agenda super bine pusa la punct, un laptop, calculator deschis pe noua mea adresa de mail in care ma asteptau desigur cateva mailuri, carti de vizita noi noute stralucind pe birou si colegi urandu-mi un bun venit atat de calduros, ca mi-a parut asa rau ca in geanta nu au incaput ceva suveniruri, din Romania, cu fata lui Dracula sau nu, dar macar sa am si io ceva pregatit pentru ei.

Luni plec in China.
Ni hao...

PS: Am sa mai scriu...cred ca mi s-a trezit iarasi cheful de a scrie..