Un amestec de impresii si senzatii contradictorii. Cam asta e aparent China in ochii mei. Dar in mod surprinzator s-a dovedit a fi exact cum ma asteptam.
O sa imi organizez parerile dupa aspectul pozitiv/negativ al senzatiilor pe care mi le-au creat.
Ce imi place la China:
1. comunismul (asta o sa o trec si la negative:)). A fost placut sa retraiesc clisee ale momentelor comuniste, care mai mult sau mai putin sunt la fel cum erau pe vremea comunismului romanesc: formalism excesiv exprimat prin expresii de genul: respect pentru comitetul organizatoric, stimate domnule presedinte blabla; sunt un popor foarte putin individualist, spiritul comunitatii este simtit peste tot, iar el determina un simt al responsabilitatii civice deosebit de dezvoltat.
2. mancarea (a se citi mancarea chinezeasca ce nu include nimic miscator) este una din cele mai gustoase si mai dietetice pe care le-am intalnit. Si nu prea e asemanatoare cu ce mancam la restaurantele noastre chinezesti; e clar ca ele europenizeaza mult mancarea lor traditionala.
Dulciurile nu sunt grozave, dar carnea de rata si de miel au un stil absolut original de preparare.
3. preturile. Incredibil de ieftine, am mancat o cina cu doo feluri, doo beri, o cafea si un fel de muffin cu ceva de genu 5 dolari. In centrul Dalian-ului
4. calitatea serviciilor hoteliere. Marriot-ul din Tianjin are cu cel putin doua stele peste cel din San Francisco
5. viata de noapte. 10 pm e ora la care chinezii incep sa iasa in oras, strazile se umplu de vanzatori ambulanti, de lumini de toate culorile, de oameni care mananca, danseaza, canta, se imbrancesc usor, desigur din lipsa spatiului. Si zumzetul tine pana dupa miezul noptii
6. mall-urile. Chinezii redefinesc cu totul conceptia generala despre mall. Mallurile chinezesti sunt niste constructii arhitecturale gigant, cu peste 7 etaje, fiecare etaj avand o amprenta de cateva ori mai mare decat cea a unui mall european. Impresionant...si mai ales colorat. They really like colors, don't they. And red is everywhere.
7. modul lor de a face business. Inmneaza cartile de vizita cu ambele maini, o iau pe a ta cu ambele maini desigur, o citesc circa 10 minute. Se concentreaza foarte mult sa te cunoasca inainte sa faca afaceri cu tine, e clar un relationship way of doing business rather than a transactional one.
Sa trecem la ce nu imi place
1. mirosul de mancare. E peste tot: la hotel, in salile de conferinta, pe strada, in taxi. Ai impresia ca ti se umplu narile de aburii orezului proaspat fiert sau ai carnii de orice ar putea fi fiert.
2. comunismul. Utopie sau nu, doctrina socialismului nu a fost niciodata preferata mea. Cat despre comunism...in conditiile unui secol 21, in care circulatia informatiei si a oamenilor din alte tari sunt posibile in China, devine interesant sa vezi cum comunismul poate rezista...chiar si intr-o forma sa o numesc deformata a imaginii pe care mi-o aduc aminte de cand aveam 9 ani.
De ce nu imi place comunismul lor? Pentru ca i-a transformat foarte urat. Nu stiu daca sa zic transformat...nu am certitudinea ca evolutia lor ar fi fost alta in absenta lui..doar emit ipoteza unui efec nociv al comunismului asupra modului in care societatea si mai ales indivizii s-au dezvoltat in mediul ala. Cumva i-a indobitocit. Cu riscul de a parea rautacioasa...cred totusi ca i-a transformat in niste executanti orbi ai unor reguli absurde, le-a ingradit total creativitatea, spiritul liber. Chinezii sunt niste oameni foarte draguti, prietenosi, te castiga imediat cu aparenta naivitate (spun naivitate, pentru ca io o vad ca pe un fel de masca...sub naivitatea lor, pe care uneori ai lua-o drept prostie poate ei vor sa te faca vulnerabil tocmai prin faptul ca ii subestimezi), de aceea prefer sa dau vina pe sistem pentru faptul ca uneori, la unii dintre ei, ai impresia unei inteligente cenzurate. Ma intreb ce s-ar fi intamplat cu noi in conditiile unui comunism prelungit.
3. organizarea si calitatea oricaror servicii (in afara celor hoteliere). Cand te duci in China, asteapta-te ca nimic din ceea ce ai organizat sa nu mearga. Partenerii de afaceri nu te asteapta la aeroport pentru ca desigur ca au inteles ca ajungi la "Domestic Arrivals", companiile de taxi iti citesc prost numele hotelului, biletul tau de avion de intoarcere evident ca nu e bun, pentru ca e electronic, iar ei nu stiu ce e un bilet electronic, asa ca trebuie sa alergi pe la 20 de alte birouri sa explici conceptul de bilet electronic. Pentru fiecare job in China sunt angajati cred 3-4 oameni care sa se ocupe de un task. Evident ca ei nu fac fata, asa ca mai cheama pe cate unul, doi sa le ceara sfatul, iar acestia mai cheama pe cineva. Te trezesti ca in fata ta sunt 10 oameni care se uita incruntati la tine, tzipa, urla si in cele din urma iti dau la telefon pe cienva care vorbeste engleza.
4. nimeni nu vorbeste engleza. In aeroport, la conferinte (foaarte putini vorbeau), la hotel, in taxi, magazine, nu mai vorbesc de restaurante.
5. Ceaiul. Are un pregnant gust a parfum. De unde stiu? Mi s-a intamplat sa ma parfumez odata cu limba scoasa:)
Una peste alta, China e un loc de lume fascinant. Il percep ca pe un amestec de culori si mirosuri pe care nu le mai intalnesti nicaieri. E clar o destinatie de vizitat. DEsigur, depinde de scopul vacantei si de profilul turistului.
O sa imi organizez parerile dupa aspectul pozitiv/negativ al senzatiilor pe care mi le-au creat.
Ce imi place la China:
1. comunismul (asta o sa o trec si la negative:)). A fost placut sa retraiesc clisee ale momentelor comuniste, care mai mult sau mai putin sunt la fel cum erau pe vremea comunismului romanesc: formalism excesiv exprimat prin expresii de genul: respect pentru comitetul organizatoric, stimate domnule presedinte blabla; sunt un popor foarte putin individualist, spiritul comunitatii este simtit peste tot, iar el determina un simt al responsabilitatii civice deosebit de dezvoltat.
2. mancarea (a se citi mancarea chinezeasca ce nu include nimic miscator) este una din cele mai gustoase si mai dietetice pe care le-am intalnit. Si nu prea e asemanatoare cu ce mancam la restaurantele noastre chinezesti; e clar ca ele europenizeaza mult mancarea lor traditionala.
Dulciurile nu sunt grozave, dar carnea de rata si de miel au un stil absolut original de preparare.
3. preturile. Incredibil de ieftine, am mancat o cina cu doo feluri, doo beri, o cafea si un fel de muffin cu ceva de genu 5 dolari. In centrul Dalian-ului
4. calitatea serviciilor hoteliere. Marriot-ul din Tianjin are cu cel putin doua stele peste cel din San Francisco
5. viata de noapte. 10 pm e ora la care chinezii incep sa iasa in oras, strazile se umplu de vanzatori ambulanti, de lumini de toate culorile, de oameni care mananca, danseaza, canta, se imbrancesc usor, desigur din lipsa spatiului. Si zumzetul tine pana dupa miezul noptii
6. mall-urile. Chinezii redefinesc cu totul conceptia generala despre mall. Mallurile chinezesti sunt niste constructii arhitecturale gigant, cu peste 7 etaje, fiecare etaj avand o amprenta de cateva ori mai mare decat cea a unui mall european. Impresionant...si mai ales colorat. They really like colors, don't they. And red is everywhere.
7. modul lor de a face business. Inmneaza cartile de vizita cu ambele maini, o iau pe a ta cu ambele maini desigur, o citesc circa 10 minute. Se concentreaza foarte mult sa te cunoasca inainte sa faca afaceri cu tine, e clar un relationship way of doing business rather than a transactional one.
Sa trecem la ce nu imi place
1. mirosul de mancare. E peste tot: la hotel, in salile de conferinta, pe strada, in taxi. Ai impresia ca ti se umplu narile de aburii orezului proaspat fiert sau ai carnii de orice ar putea fi fiert.
2. comunismul. Utopie sau nu, doctrina socialismului nu a fost niciodata preferata mea. Cat despre comunism...in conditiile unui secol 21, in care circulatia informatiei si a oamenilor din alte tari sunt posibile in China, devine interesant sa vezi cum comunismul poate rezista...chiar si intr-o forma sa o numesc deformata a imaginii pe care mi-o aduc aminte de cand aveam 9 ani.
De ce nu imi place comunismul lor? Pentru ca i-a transformat foarte urat. Nu stiu daca sa zic transformat...nu am certitudinea ca evolutia lor ar fi fost alta in absenta lui..doar emit ipoteza unui efec nociv al comunismului asupra modului in care societatea si mai ales indivizii s-au dezvoltat in mediul ala. Cumva i-a indobitocit. Cu riscul de a parea rautacioasa...cred totusi ca i-a transformat in niste executanti orbi ai unor reguli absurde, le-a ingradit total creativitatea, spiritul liber. Chinezii sunt niste oameni foarte draguti, prietenosi, te castiga imediat cu aparenta naivitate (spun naivitate, pentru ca io o vad ca pe un fel de masca...sub naivitatea lor, pe care uneori ai lua-o drept prostie poate ei vor sa te faca vulnerabil tocmai prin faptul ca ii subestimezi), de aceea prefer sa dau vina pe sistem pentru faptul ca uneori, la unii dintre ei, ai impresia unei inteligente cenzurate. Ma intreb ce s-ar fi intamplat cu noi in conditiile unui comunism prelungit.
3. organizarea si calitatea oricaror servicii (in afara celor hoteliere). Cand te duci in China, asteapta-te ca nimic din ceea ce ai organizat sa nu mearga. Partenerii de afaceri nu te asteapta la aeroport pentru ca desigur ca au inteles ca ajungi la "Domestic Arrivals", companiile de taxi iti citesc prost numele hotelului, biletul tau de avion de intoarcere evident ca nu e bun, pentru ca e electronic, iar ei nu stiu ce e un bilet electronic, asa ca trebuie sa alergi pe la 20 de alte birouri sa explici conceptul de bilet electronic. Pentru fiecare job in China sunt angajati cred 3-4 oameni care sa se ocupe de un task. Evident ca ei nu fac fata, asa ca mai cheama pe cate unul, doi sa le ceara sfatul, iar acestia mai cheama pe cineva. Te trezesti ca in fata ta sunt 10 oameni care se uita incruntati la tine, tzipa, urla si in cele din urma iti dau la telefon pe cienva care vorbeste engleza.
4. nimeni nu vorbeste engleza. In aeroport, la conferinte (foaarte putini vorbeau), la hotel, in taxi, magazine, nu mai vorbesc de restaurante.
5. Ceaiul. Are un pregnant gust a parfum. De unde stiu? Mi s-a intamplat sa ma parfumez odata cu limba scoasa:)
Una peste alta, China e un loc de lume fascinant. Il percep ca pe un amestec de culori si mirosuri pe care nu le mai intalnesti nicaieri. E clar o destinatie de vizitat. DEsigur, depinde de scopul vacantei si de profilul turistului.
More pictures here
No comments:
Post a Comment