Punct. Si de la capat. Si ce capat....

Pentru a cata oara imi iau trollerul frumusel si pornesc spre alt colt de lume? Cred ca a treia oara...De data asta capatul e malul Marii Nordului.

De data asta am ajuns in Scotia. E o mic colt de lume care a facut click cu mine de cand am pus prima data piciorul pe.
Scotia e o bucata de tara ce mi-a devenit draga incredibil de repede. Sper sa ii fi devenit si io ei si sa nu ma mai lase sa ma zbengui aiurea prin lume.

Scotia e o tara in care traiesc desigur scotieni...oameni a caror aparenta modestie iti induce ideea unei ipocrizii, idee ce se dovedeste falsa intr-un final in care le descoperi sinceritatea debordanta, umorul atat de subtil si cumva atat de natural, amabilitatea sincera pe care pana acum nu am mai intalnit-o atat de nonsalant afisata (obositoare parca amabilitatea asta. pentru ca imi ridica problema reciprocitatii ei, ori mie, ca o acritura ce is, nu imi vine atat de natural sa raspund la fel unei amabilitati atat de generoase - chiar, de ce oare li s-a format stereotipul de zgarciti..nu mi s-au parut deloc. Nici material vobind adica)

DE cand am ajuns mi s-au intamplat atat de multe lucruri frumoase, incat parca sunt intr-o continua stare de semi-ameteala. De la jobul care se dovedeste o oportunitate mult mai interesanta decat ma asteptam, la colegii si cei doi presedinti ai companiei care sunt profesionisti cu cateva zeci de ani experienta in industria asta noua pe care o explorez, si industria in sine - pentru cineva pentru care "coke" nu putea sa insemne decat coca cola ma vad peste noapte responsabila de strategia de marketing international a unuia dintre liderii mondiali pe un subansamblu de produse din industria otelului.

Imi aduc aminte cand am ajuns in prima zi la Oracle...nu aveam computer, abia era cineva cu care sa vorbesti despre obiective si activitati...Aici din prima zi ma astepta o agenda super bine pusa la punct, un laptop, calculator deschis pe noua mea adresa de mail in care ma asteptau desigur cateva mailuri, carti de vizita noi noute stralucind pe birou si colegi urandu-mi un bun venit atat de calduros, ca mi-a parut asa rau ca in geanta nu au incaput ceva suveniruri, din Romania, cu fata lui Dracula sau nu, dar macar sa am si io ceva pregatit pentru ei.

Luni plec in China.
Ni hao...

PS: Am sa mai scriu...cred ca mi s-a trezit iarasi cheful de a scrie..