Ne-am imprietenit. Io si cu Munchen-ul.

M-am lasat mai greu...dar pana la urma m-a convins si ne-am imprietenit. Si ma tziu io asa rece multa vreme, da si cand incep sa imi pierd capu, mi-l pierd de tot de tot.

Si chiar imi place tare. Nu neaparat pentru ca toti baieteii parca ar fi picati de la Mister Univers si nici pentru ca e orasu cu cele mai multe Mini-uri pe care l-am vazut ever.

Dar pentru ca are ceva special, cald si prietenos, o atmosfera care te prinde repede.

Si am simtit ca tarisoara mea adoptiva m-a primit inapoi, nu s-a suparat ca am parasit-o:)

Waldwirtschaft Großhesselohe

Its were i was today. Till 1 am.

Is was so great. I've met so many new people, new faces. Lecturers from Irland, New Zeeland, Iran, South Africa, London and i lost the numbering somewhere here.

I got to meet the man behind BMW's global marketing strategy. We got to talk for three hours about the new positioning strategy for Mini. I was expecting to meet a kind of Kotler. I guess i had too high expectations. Anyway is was very very interesting.
More about it...tomorrow. Also pictures. I am too tired.

Munich and Scotland

Plec in vacanta (sau un fel de). Yeeeeeee.
Revin cu poze.

Manele, Timbaland si behaiala. Aka Eurovision 2008

Din ciclul cum mi-am petrecut sambata seara: prost. M-am uitat la Eurovision.
Nu neaparat cu pumnii stransi de emotie sa castige ai nostri, dar pana acum chiar imi placea concursul asta cumva, cu melodii din diferite tari, voturi (asa "geopolitice" cum or fi fost) si tanti imbracate in rochitele de seara.

Revenind la editia asta...ma bucur ca am vazut-o...ca m-a lecuit deplin.
Jumate din piese erau manelistice, sau cu fetitze cu fustite din care iesea un fundulet apetisant ce se unduia provocator. Ca era din Grecia sau Ukraina fetita respectiva, ca ritmul aducea a Timbaland sau J.Lo nici nu mai conteaza.

Conteaza ca a castigat pustiul din Rusia (mi s-a parut ca a behait in loc de cantat, sincer, melodia nu era asa de rea totusi). Si de fapt nu a castigat el, au castigat Edvin si cu Plusenko. Ce strategie domle...cat de disperat sa fii sa aduci pe scena pe astia doi numai numai sa castigi? Citeam azi ca la anu sa il punem si noi pe Mutu sa se unduiasca pe scena si eventual lotul olimpic de gimnastica.

Ce mai conteaza e ca am fost pe locul 20. Un loc mult prea bun, dupa parerea mea.
Piesa Croatiei (super tango, mi-a placut cel mai mult din concurs...a fost pe 21, ca deh..ei nu au capsunari in Spania si fratiori in Moldova. Sau or avea, dar is mai decenti ca ai nostri). Punctele primite de la Spania si Moldova mi s-au parut a adanci si mai mult rusinea noastra de piesa si prestatie. Io nu am nimic cu Nico, nici cu Vlad (macar pe el nici nu il stiam). Pana acum Nico era o tipa simpatica ce canta bine. Dar asa prost imbracata si cantand asa aiurea ca in finala nu am mai vazut-o. Iar tipului nu prea i-a mers privirea boccelica si cuceritoare.

Ca au fost voturi masluite? Posibil. Ca s-a votat geopolitic? Clar! Dar asta nu justifica cu nimic prestatia slaba a celor doi. Geopolitismul se manifesta sa zicem in castigarea primelor locuri. Dai 10-12 puncte pe criterii de vecinatate. Dar cand Romania e votata doar de 3-4 tarisoare, si alea cumva din mila sau interes...deja e jenant. Pot sa se miorlaie cat or vrea Nico et comp. Tot jalnici au fost.
Si la urma urmei cand o sa priceapa odata floarea music business-ului romanesc, aia de ii masluiesc pe cei ce pleaca la Eurovision, ca ar trebui sa mai trecem de conceptia ca "vocea conteaza" si ca eternele duete pe piese lente is desuete? Probabil niciodata.

150.000 £ pe saptamana?

Cam atat castiga John Terry pe saptamana. Cu taxe cred, dar nici nu mai conteaza.

Deci ok, inteleg, e un super jucator (ce mi-a placut cum a aparat aseara la faza aia memorabila, in momentul ala am zis ca face toti banii :)), iar in conditiile in care clubul pentru care joaca face milioane de lire as fi tentata sa zic intr-un avant socialist ca e fair sa castige o gramada din banii astia.

Pe de alta parte e ca intr-o reactie in lant. Cluburile astea mari maresc preturile la bilete sau loje(Robbie Williams a dat 10 mil de lire sterline pentru a inchiria o loja pentru 10 ani), fanii - desigur ca is prea infocati ca sa nu plateasca pretul cerut (si io cred ca as deschide bine buzunarul sa ma duc sa il vad pe Cristiano Ronaldo) iar publicitatea si drepturile pentru transmisiunile tv le umplu in continuare pusculita cluburilor. Avand in vedere sumele astea, cum ziceam, ce ar fi rau sa ii platesti pe Terry, Balack cu cateva sute de miutze?

Dar ma intreb si io...raportat la mine, sau altii ca mine, la oamenii obisnuiti, e cumva vreo justificare? Faptul ca viata lor profesionala e atat de scurta justifica opulenta sumelor? As zice ca nu. Io una as fi prea happy sa castig in 10 ani salariul lui Terry. Si atunci ce justifica sumele astea? Concurenta?

Si ma gandesc ca un jucator pasionat si dedicat unei echipe ar juca pentru clubul lui si pentru un salariu mult mai mic. Iar atunci ma intreb unde se termina toate astea?

150.000 £ pe saptamana..hmm...trebuie sa imi schimb abordarea vietii mele profesionale. Klar!

Cele mai simpatice ratzuste

Michi
Machi

Michi si Machi

I don't use drugs, my dreams are frightening enough.

Acum cateva nopti am visat ca faceam gogosi cu ciocolata la un foc improvizat pe covorul din sufragerie din casa alor mei.
Alta data m-am visat Lara Croft hoinarind prin tot felul de locuri exotice, ruine de temple ale imparatilor, morminte antice, in cautare de comori si antichitati, actiune, suspans si probabil Brad Pitt. Evident ca aratam cel putin la fel de bine in costumul meu supermulat.

Alta data am visat o cutie de bomboane cu ciocolata. Si o strangeam cu asa putere in mana, de m-am trezit cu febra la degete.

Finally, saptamana trecuta am visat ca Nur se urcase la mine in pat. Si ce e mai funny e ca am inceput sa vorbesc prin somn sa avertizez pe cel cu care imparteam patul de frumoasa intruziune.

Ideea ...e ca imi place sa visez. E mai mult decat a avea o a doua viata, is de fapt mai multe vieti, care se desfasoara in paralel, si ce e mai frumos e ca in vietile astea poti fi cine vrei, cand vrei, cum vrei, nu ai limite nici prejudecati. Nu ca in real life nu ai putea sa o faci, dar in vis e parca altfel, coordonatele sunt mult mai putin fixate, reperele inexistente.

Vorbeam intr-o zi cu un prieten care spunea ca el nu viseaza niciodata. Mi s-a parut asa trist...ca si cum ai avea un fel de dizabilitate, ca esti privat de o experienta atat de faina...Io visez de cel putin 3 ori pe noapte, in toate culorile, vise total diferite intre ele, unele mai disturbed decat altele, cu oameni pe care nu i-am mai vazut de ani de zile sau niciodata (Obsesia mea e cea cu 3 Men in Black urmarindu-ma. E visul care revine cel mai frecvent. Si inca unul cu hotii care incearca sa imi darame usa, io mica fiind si singura acasa).

E ca si cum ai trai alte mii de vieti. Nici nu conteaza ca nu e real ceea ce se intampla. Dar e o lume intotdeauna altfel, in care tu esti intotdeauna altfel, nu se termina niciodata, nu conteaza ce a fost cu o zi inainte sau cum o sa se termine dimineata. Si asta e partea cea mai frumoasa.

O. is a doctor. And not that kind that heals people.

Weekendu asta a fost fain fain.
Motivul principal: there's a new doctor in town. O. este oficial Doctor Inginer. Si nu numai atat, dar toti nenii aia de i-au evaluat progresele....stiintifice au fost nespus de impresionati si l-au propus pentru MagnaCumLaude.
Acuma...nu am prea inteles mare lucru din prezentare, sau ma rog, am inteles ce a facut, dar nu am priceput deloc cum a facut:)

Ideea e ca a cercetat in domeniul monitorizarii la distanta a unor echipamente. Si din cate am inteles, chestia asta are o gramada de aplicativitate in toate domeniile...inclusiv unul care m-a fascinat...medicina. Poate maine poimaine ne scoatem apendicul remote:)

Well...si ce am mai inteles din teza lui e ca a cercetat pentru Chrysler si pentru motoarele unui model de Voyager care inca nici nu fusese lansat pe piata, si pentru a preveni eventuale atacuri ale concurentei masinile erau acoperite in timp ce ei le testau.
Analizand vibratiile motorului si acustica de la distanta, O. putea diagnostica unde si cum il doare. Pretty cool...hmmm?
Una peste alta, nu mai pot de mandrie!!

Bravo, O!!! U totally rock!!!

PS: Iaca si niste poze. Evident ca in momente cand vrei sa iti mearga aparatul foto iti dai seama ca nu ai acumulatorii incarcati si te descurci deci cum poti.

Superstitions

I guess keeping the fingers crossed to make a wish come true doesn't always work, hmm...