Friday, March 13, 2009
Friday, February 27, 2009
GIVE A SHIT!
http://www.scottishspca.org/rehoming
Eu as lua-o acasa si pe lola: http://www.scottishspca.org/rehoming/animal/1129_lola
si pe whiskey: http://www.scottishspca.org/rehoming/animal/1289_whiskey
Voua care va place cel mai mult?
Eu i-as lua pe toti acasa....dar nu am conditii deocamdata....
Deocamdata.
Poate mai tarziuuuuuuuuuuuuuu.....
Eu as lua-o acasa si pe lola: http://www.scottishspca.org/rehoming/animal/1129_lola
si pe whiskey: http://www.scottishspca.org/rehoming/animal/1289_whiskey
Voua care va place cel mai mult?
Eu i-as lua pe toti acasa....dar nu am conditii deocamdata....
Deocamdata.
Poate mai tarziuuuuuuuuuuuuuu.....
Friday, February 20, 2009
Alive and kicking
Chiar daca nu am mai dat semne de bloguire, is alive si chiar ma mai si misc.
Scurt, cateva update-uri inainte sa ma aventurez in weekenddddddddddddddd:
Scurt, cateva update-uri inainte sa ma aventurez in weekenddddddddddddddd:
- Gogeala si transpiratie - cam asta am experimentat in ultimele nopti. Ca o ipohoandra ce is m-am plans de vreo 300 de ori ca gata, dau coltul de data asta.
- Nice and ferm - the shape of my ass dupa o saptamana de mers la sala ;)
- Delicios - tortul de ciocolata de la Tesco Finest
- The Graduate - un film pe care l-am vazut zilele astea si mi-a placut mult. Mai ales pentru coloana sonora
- Informatia - e power indeed. Nu neaparat sa o ai, da sa stii de unde sa o iei cand ai nevoie de ea.
- Planificare. Nu imi sta neaparat in obisnuinta dar in ultima vreme mi-am planificat lucruri. Asa multe si faine si sper tare tare mult sa se indeplineasca
Have a nice weekend people! Sa auzim de veselie!
Monday, February 16, 2009
Nu exista-n lumea asta frate ca al meu!
Sau frati.
Da azi ma refer la Bogda. I s-a mai zis si "Ramses" (Targusorul stie de ce:)), e din Iasi si e rocker.
Si de ce nu exista in lume altul ca el? Pentru ca daca ii zici "jump" el jumps. Pentru surioare aflate la ananghie desigur.
E fain sa te poti baza pe ajutorul cuiva cand ai nevoie. Chiar daca e la mii de mile vorba melodiei.
Thanks, Bogda!
PS: E si single, aviz amatoarelor!
PS2: Too late...S-a adjudecat, domnisoarelor:) Mai am una bucata fratior la fel de bun si apetisant totusi
PS3: Dat si dumnealui. Clar, toti astia buni is luati!!!!!!!!
Da azi ma refer la Bogda. I s-a mai zis si "Ramses" (Targusorul stie de ce:)), e din Iasi si e rocker.
Si de ce nu exista in lume altul ca el? Pentru ca daca ii zici "jump" el jumps. Pentru surioare aflate la ananghie desigur.
E fain sa te poti baza pe ajutorul cuiva cand ai nevoie. Chiar daca e la mii de mile vorba melodiei.
Thanks, Bogda!
PS: E si single, aviz amatoarelor!
PS2: Too late...S-a adjudecat, domnisoarelor:) Mai am una bucata fratior la fel de bun si apetisant totusi
PS3: Dat si dumnealui. Clar, toti astia buni is luati!!!!!!!!
Friday, February 6, 2009
Acasa-less?
Unde e acasa? La apartamentul pe care ni l-am cumparat? Unde ne-am nascut? Acasa e unde ne sunt parintii (if diferit de unde ne-am nascut)?
Is asa obosita azi incat imi imaginez ca as vrea sa ma duc acasa...intr-un pat care miroase a asternuturi proaspete si racoroase, geamul e deschis si soarele patrunde cu generozitate inauntru odata cu mirosul puternic de iarba proaspat tunsa si de flori primavaratice. Mama sa vina discret dupa vreo zi jumate de somn sa ma intrebe daca mi-e foame si sa imi pregateasca o supa de galuste si apoi sa luam ceaiul pe veranda, sa se simta mirosul de fan si iarba arsa de soare si sa se auda toate insectele alea a caror nume nu l-am stiut niciodata, dar care insotesc tot timpul mirosul de fan.
Si spre seara linia orizontului sa se faca rosie si sa am o senzatie de inceput de lume, sa imi fie mintea si trupul atat de odihnite de parca as fi baut o solutie miraculoasa care m-a trezit din somnul frumoasei din padurea adormite.
Am avut atat de multe case in ultimii 10 ani, incat acasa pentru mine nu mai are o conotatie fizica. Acasa e o stare de spirit. Asa de mult vreau acasa...
Is asa obosita azi incat imi imaginez ca as vrea sa ma duc acasa...intr-un pat care miroase a asternuturi proaspete si racoroase, geamul e deschis si soarele patrunde cu generozitate inauntru odata cu mirosul puternic de iarba proaspat tunsa si de flori primavaratice. Mama sa vina discret dupa vreo zi jumate de somn sa ma intrebe daca mi-e foame si sa imi pregateasca o supa de galuste si apoi sa luam ceaiul pe veranda, sa se simta mirosul de fan si iarba arsa de soare si sa se auda toate insectele alea a caror nume nu l-am stiut niciodata, dar care insotesc tot timpul mirosul de fan.
Si spre seara linia orizontului sa se faca rosie si sa am o senzatie de inceput de lume, sa imi fie mintea si trupul atat de odihnite de parca as fi baut o solutie miraculoasa care m-a trezit din somnul frumoasei din padurea adormite.
Am avut atat de multe case in ultimii 10 ani, incat acasa pentru mine nu mai are o conotatie fizica. Acasa e o stare de spirit. Asa de mult vreau acasa...
Thursday, February 5, 2009
De ce trebuie sa raspunzi la emailuri?
Pentru ca ala care l-a trimis a facut marele efort de a-ti scrie (sa ne intelegem, nu ma refer la spams, mail-uri cu si despre "cea mai funny chestie ever", "test de inteligenta", "daca nu trimiti mailul asta la 7 prieteni o sa ai 7 ani de sex prost". deci nu la prostii). Ma refer la aia de iti scriu sa iti comunice CEVA; aia care au conceput fie si doua randuri cu un anumit scop, emailuri care fie te informeaza de ceva, iti cer o parere, te injura sau cel care l-a trimis a vrut ca tu sa afli ce gandeste.
Deci, pentru toti aia care nu raspundeti la emailuri: ma enervati la culme. De unde sa stie omul ca ati primit ce v-a trimis, daca v-a placut, daca sunteti incantat la maxim sau poate nu v-a placut deloc si l-ati trecut pe sender pe lista celor mai idioate persoane in viata.
Asa ca in lipsa unui feedback senderul trece prin cateva zeci de posibile scenarii, scotoceste modalitati prin care ar putea sa isi dea seama dintr-un ton al vocii, dintr-o privire sau intreband secretara destinatarului daca omu e multimit/fericit/incantat sau pissed off. De ce toate astea, cand printr-un simplu raspuns ii poti face viata mai usoara muritorului?
Ironia e ca daca in ceasul al un milion doua sute de mii saptezecilea te incurajezi sa il suni si sa il intrebi despre mail, raspunde foarte nonshalant: "Aaa..da...mailul ala..."
Asadar: raspundeti naibii la emailuri. Imi/ne faceti viata mai usoara!
Deci, pentru toti aia care nu raspundeti la emailuri: ma enervati la culme. De unde sa stie omul ca ati primit ce v-a trimis, daca v-a placut, daca sunteti incantat la maxim sau poate nu v-a placut deloc si l-ati trecut pe sender pe lista celor mai idioate persoane in viata.
Asa ca in lipsa unui feedback senderul trece prin cateva zeci de posibile scenarii, scotoceste modalitati prin care ar putea sa isi dea seama dintr-un ton al vocii, dintr-o privire sau intreband secretara destinatarului daca omu e multimit/fericit/incantat sau pissed off. De ce toate astea, cand printr-un simplu raspuns ii poti face viata mai usoara muritorului?
Ironia e ca daca in ceasul al un milion doua sute de mii saptezecilea te incurajezi sa il suni si sa il intrebi despre mail, raspunde foarte nonshalant: "Aaa..da...mailul ala..."
Asadar: raspundeti naibii la emailuri. Imi/ne faceti viata mai usoara!
Wednesday, February 4, 2009
Vis Vs. Obiectiv
Primul lucru care il inveti la cursul de management sau marketing sau project management e fixarea obiectivului. Si se aduc dupa aia desigur multiple motivatii despre cat de important e sa ai un obiectiv fixat, sa stii unde vrei sa ajungi pentru ca apoi prin masurarea gap-ului intre unde esti si unde sa ajungi sa te apuci si sa iti construiesti strategii si instrumente pentru a ajunge sa iti indeplinesti obiectivul.
Asa ca la serviciu desigur avem proiecte pictate frumos in Microsoft Project sau alte software-uri, extragem rapoarte pe taskuri, trak-uim progresul, calculam si estimam resurse, ne facem to do list-uri si le atingem cu mare si rasunator succes.
Ma gandesc acum ce se intampla acasa, in viata de dincolo de serviciu, ce se intampla cu viata personala. Cum ne trasam si trak-uim obiectivele? Nu le dam o forma profesionista, dar le avem undeva in subconstient? Mi-e greu sa cred ca toate corporatistele costumare de success is niste total inconstiente acasa, lipsite de orice initiativa, algoritm in a-si conduce viata spre un obiectiv oarecare.
Asa ca mai mult sau mai putin constient fiecare are un fel de obiectiv, scop, vis. Multi nu fac mare lucru pentru a-l obtine si asteapta sa vina singur. Pe peronul stang:)
Adica bun. Adormim noaptea, ne trezim dimineata si mergem la servici, venim, mancam, iesim sau nu la un film, facem dragoste, bem un vin, ne indragostim (trebuia sa il pun mai inainte:))), ne-om casatori, facem copii..Dar deci...care e obiectivul, ca nu am inteles...Sau e vorba despre mai multe obiective intermediare din care e formata existenta noastra pe pamant? Mai degraba decat unul general: "Obiectivul meu e sa fiu fericit..si imi construiesc tot felu de strategii pentru asta (sex, drogs and rock&roll:))))"
Asa ca bineinteles acu vine intrebarea: Da al tau care e? (obiectivul). Mai...chiar nu pot formula un obiectiv. Sunt mai degraba pe ideea ca "ce mult mi-ar place sa..", "visez sa" "mi-as dori". Asa ca sa va zic la ce visez: Da shhhhttt e secret:)
Visez sa am gradina mea zoologica. Sa aiba toate animalutele posibile: hipo si foci, girafe si elefantei, iepurasi, caluti, hairy caws o gramada, acvariu imens cu balene si delfini, ursuleti mici si mari si toaaate animalutele posibile. Familii intregi de animalute cu pui mici, care sa traiasca pe spatii intinse. M-am gandit deja si pe cine sa angajez la gradina la mine (io o sa fiu Managing Director). Pe Bodgan il pun sef ingrijitor la animalute iar pe Ana Maria responsabila cu finantele. In weekend vreau sa fie plin zoo-ul meu de familii cu copiii care mai de care mai zbenguitori veniti sa vada animalele si sa se joace. Sa fie o veselie generala, un miros discret de vata de zahar si mult soare.
Io sa locuiesc undeva in apropiere, in mijloculul unei imensitati de verde (deci tre sa fie in Scotland), sa am o casa mica, doar cu un etaj, cu multe flori in jurul ei, sa am o ferma de cai de care am am grija personal, sa calaresc o gramada. Langa casa, sa fie marea, desigur. Nu cu plaja amenajata si as wild as possible. Nur sa se zbenguie cu Baron toata ziua si sa alerge prin iarba. Nur sa faca o gramada de pui albi si matasosi ca ea si sa ii crestem pe toti absolut. Sa aiba camera ei in casa, cu intrare mica, separata dintr-o parte a casei. In spatele casei sa vina iepurasi din cand in cand iar eu sa le ascund morovi prin tufe ca sa ne imprietenim.
Sa am o gramaaaaaada de prieteni. Ma rog, amici, cunostinte. Sa facem picnicuri in gradina din spatele casei, sau sa mergem la mountain biking prin imprejurimi. Sa am o magnolie care sa ma trezeasca dimineata cu mirosul ei puternic, o pereche de scarciobe legate de niste copaci vanjosi, sa am un L200 cu care sa merg la zoo-ul meu desigur si sa ii aduc si pe parintii mei sa locuiasca aproape, intr-o casuta la fel de mica, dar cocheta.
Ditamai obiectivul. Zic obiectiv pentru ca am inceput sa constientizez ca a trecut de la faza de vis...un pic mai incoace, mai aproape. Am inceput sa ma gandesc cum sa il fac realitate mai repede. E mai mult decat un vis pentru ca deja am inceput sa construiesc strategii pentru cum ar fi sa mi-l indeplinesc.
Voi ce obiective/vise aveti?
Asa ca la serviciu desigur avem proiecte pictate frumos in Microsoft Project sau alte software-uri, extragem rapoarte pe taskuri, trak-uim progresul, calculam si estimam resurse, ne facem to do list-uri si le atingem cu mare si rasunator succes.
Ma gandesc acum ce se intampla acasa, in viata de dincolo de serviciu, ce se intampla cu viata personala. Cum ne trasam si trak-uim obiectivele? Nu le dam o forma profesionista, dar le avem undeva in subconstient? Mi-e greu sa cred ca toate corporatistele costumare de success is niste total inconstiente acasa, lipsite de orice initiativa, algoritm in a-si conduce viata spre un obiectiv oarecare.
Asa ca mai mult sau mai putin constient fiecare are un fel de obiectiv, scop, vis. Multi nu fac mare lucru pentru a-l obtine si asteapta sa vina singur. Pe peronul stang:)
Adica bun. Adormim noaptea, ne trezim dimineata si mergem la servici, venim, mancam, iesim sau nu la un film, facem dragoste, bem un vin, ne indragostim (trebuia sa il pun mai inainte:))), ne-om casatori, facem copii..Dar deci...care e obiectivul, ca nu am inteles...Sau e vorba despre mai multe obiective intermediare din care e formata existenta noastra pe pamant? Mai degraba decat unul general: "Obiectivul meu e sa fiu fericit..si imi construiesc tot felu de strategii pentru asta (sex, drogs and rock&roll:))))"
Asa ca bineinteles acu vine intrebarea: Da al tau care e? (obiectivul). Mai...chiar nu pot formula un obiectiv. Sunt mai degraba pe ideea ca "ce mult mi-ar place sa..", "visez sa" "mi-as dori". Asa ca sa va zic la ce visez: Da shhhhttt e secret:)
Visez sa am gradina mea zoologica. Sa aiba toate animalutele posibile: hipo si foci, girafe si elefantei, iepurasi, caluti, hairy caws o gramada, acvariu imens cu balene si delfini, ursuleti mici si mari si toaaate animalutele posibile. Familii intregi de animalute cu pui mici, care sa traiasca pe spatii intinse. M-am gandit deja si pe cine sa angajez la gradina la mine (io o sa fiu Managing Director). Pe Bodgan il pun sef ingrijitor la animalute iar pe Ana Maria responsabila cu finantele. In weekend vreau sa fie plin zoo-ul meu de familii cu copiii care mai de care mai zbenguitori veniti sa vada animalele si sa se joace. Sa fie o veselie generala, un miros discret de vata de zahar si mult soare.
Io sa locuiesc undeva in apropiere, in mijloculul unei imensitati de verde (deci tre sa fie in Scotland), sa am o casa mica, doar cu un etaj, cu multe flori in jurul ei, sa am o ferma de cai de care am am grija personal, sa calaresc o gramada. Langa casa, sa fie marea, desigur. Nu cu plaja amenajata si as wild as possible. Nur sa se zbenguie cu Baron toata ziua si sa alerge prin iarba. Nur sa faca o gramada de pui albi si matasosi ca ea si sa ii crestem pe toti absolut. Sa aiba camera ei in casa, cu intrare mica, separata dintr-o parte a casei. In spatele casei sa vina iepurasi din cand in cand iar eu sa le ascund morovi prin tufe ca sa ne imprietenim.
Sa am o gramaaaaaada de prieteni. Ma rog, amici, cunostinte. Sa facem picnicuri in gradina din spatele casei, sau sa mergem la mountain biking prin imprejurimi. Sa am o magnolie care sa ma trezeasca dimineata cu mirosul ei puternic, o pereche de scarciobe legate de niste copaci vanjosi, sa am un L200 cu care sa merg la zoo-ul meu desigur si sa ii aduc si pe parintii mei sa locuiasca aproape, intr-o casuta la fel de mica, dar cocheta.
Ditamai obiectivul. Zic obiectiv pentru ca am inceput sa constientizez ca a trecut de la faza de vis...un pic mai incoace, mai aproape. Am inceput sa ma gandesc cum sa il fac realitate mai repede. E mai mult decat un vis pentru ca deja am inceput sa construiesc strategii pentru cum ar fi sa mi-l indeplinesc.
Voi ce obiective/vise aveti?
Tuesday, February 3, 2009
Linkuri
M-am gandit sa fac o lista cu linkurile pe care le accesez destul de regulat: fie cand imi beau cafeaua, cand vreau sa pierd niste timp, seara inainte sa adorm sau pur si simplu linkuri pe care odata ajungand din intamplare mai revin din cand in cand.
- Povesti de noapte, de zi, de voie buna sau doar de iepurasi: http://habarnam.ro/
- Bloguri de povesti adevarate, calatorii foarte fain scrise si mai ales fotografiate. Frunzarindu-le am impresia ca ii insotesc: http://travel.mariusursache.com/ si http://2dor.blogspot.com/
- Stiri: http://news.bbc.co.uk/, romanesti (http://www.editiaspeciala.com/) si stirile mele cele de toate zilele (http://www.steelguru.com/)
- Il mai citesc pe el , mai demult si pe bucurenci.ro, dar de cand i-am inteles ingustimea ideilor legate de eternul feminin nu imi mai place. Sunt si fetite care scriu fain, unele au un stil fain dar parca prea cheesy . Imi mai place Aprilsea
- Mai mai delectez cu piticii lui
- Vand, cumpar, sau doar ma uit la altii cum o fac: http://www.ebay.co.uk/ si http://www.gumtree.com/
Astea imi vin in minte acum. How about you?
Monday, February 2, 2009
8 chestii amuzante despre britanici. sau despre scotieni.
1. Britanicii au robinetul de apa calda separat de cel de apa rece. Ceea ce e tare dubios pentru ca ajungi fie sa te speli cu apa foarte fierbinte, fie cu apa foarte rece. Sau, caz destul de freaky, sa amesteci cele doua surse in chiuveta pentru a obtine o apa pe care sa o folosesti confortabil. Am stat mult sa ma gandesc la logica din spatele acestui lucru..si intreband in stanga si in dreapta...raspunsul e unul singur: germeni si microbi. Pentru a evita aparitia bacteriilor si germenilor favorizati de o apa calduta, britanicii prefera sa separe cele doua ape, iar procesul de spalare al mainilor e simplu: fie te speli cu apa rece (in Scotia, in perioada asta e aproape inghetata), fie deschizi repede robinetul de apa fierbinte si te speli extraordinar de repede pana sa nu iti arzi mainile. Yeeeyyy
2.Vomatul in spatii publice....the coolest thing Sambata dimineata si duminica dimineata foarte devreme, daca aveti ghinionul sa trebuiasca sa iesiti in casa, veti observa pe la toate colturile barurilor bunatati de voma de toate culorile si marimile. E cel mai firesc lucru ca in timp ce bei noaptea sa mai scoti din cand in cand capul pe usa barului sa te...relaxezi..
3. Scotiencelor le place sa se imbrace super sexi Blonde sau brunete, slabute sau foarte grase, isi pun tocurile cele mai mari pe care le au in casa si fusta cea mai scurta, un top cand mai decoltat si fara umeri si ies in oras. Just like that, adica fara o haina, palton, fular. Cred ca e ceva in neregula totusi cu sistemul lor imunitar. Deci seara, in special in weekend, strazile duduie de fetite sexi sumar imbracate trecand dintr-un bar in altul. Si mirosul de parfum le urmareste, desigur.
4. In UK mamele sunt mult mai "hot" decat fiicele. O fi de la faptul ca se ingrijesc mai bine, stiu sa se imbrace, sau e ceva genetic...dar daca prietena ta e o britanica de 20 de ani, in mod sigur suspini mai mult dupa mama ei decat dupa ea. Brava lor!
5. Coafatul e un cult in Scotia (si in tot UK cred). Femeile merg la coafor cel putin de doua ori pe saptamana, si fara exceptie au cel mai matasos si fin par pe care l-am vazut vreodata.
6. Britanicii au o mare admiratie fata de US, americani si in general tot ce e american branded, inclusiv limba. Asta m-a uimit teribil.
7. Transportul public in UK (trains and buses) e cred unul din cele mai proaste din Europa (ceva mai bun decat cel din Romania totusi). Ma refer la orare....care au un caracter pur informativ. Nici un tren sau bus nu prea vine la timp, si nimeni nu pare a fi stresat sau mirat de lucrul asta.
8. "Charity" e fitza aici. Daca la noi e Q7-le, jeep-ul, vila, telefonul, Moni sau Iri sau mai stiu io ce poate fi asociat cu termenul de cool...in UK tot omul mai rasarit e implicat in "charity events": organizarea de marsuri, serate, crosuri, donatul de haine, bani, mobile. Sa spunem ca tocmai ne-am mutat intr-un oras si nu avem mobila. No worries: exista si charity pentru home movers. Te ajuta ei cu mobila care iti trebuie.
2.Vomatul in spatii publice....the coolest thing Sambata dimineata si duminica dimineata foarte devreme, daca aveti ghinionul sa trebuiasca sa iesiti in casa, veti observa pe la toate colturile barurilor bunatati de voma de toate culorile si marimile. E cel mai firesc lucru ca in timp ce bei noaptea sa mai scoti din cand in cand capul pe usa barului sa te...relaxezi..
3. Scotiencelor le place sa se imbrace super sexi Blonde sau brunete, slabute sau foarte grase, isi pun tocurile cele mai mari pe care le au in casa si fusta cea mai scurta, un top cand mai decoltat si fara umeri si ies in oras. Just like that, adica fara o haina, palton, fular. Cred ca e ceva in neregula totusi cu sistemul lor imunitar. Deci seara, in special in weekend, strazile duduie de fetite sexi sumar imbracate trecand dintr-un bar in altul. Si mirosul de parfum le urmareste, desigur.
4. In UK mamele sunt mult mai "hot" decat fiicele. O fi de la faptul ca se ingrijesc mai bine, stiu sa se imbrace, sau e ceva genetic...dar daca prietena ta e o britanica de 20 de ani, in mod sigur suspini mai mult dupa mama ei decat dupa ea. Brava lor!
5. Coafatul e un cult in Scotia (si in tot UK cred). Femeile merg la coafor cel putin de doua ori pe saptamana, si fara exceptie au cel mai matasos si fin par pe care l-am vazut vreodata.
6. Britanicii au o mare admiratie fata de US, americani si in general tot ce e american branded, inclusiv limba. Asta m-a uimit teribil.
7. Transportul public in UK (trains and buses) e cred unul din cele mai proaste din Europa (ceva mai bun decat cel din Romania totusi). Ma refer la orare....care au un caracter pur informativ. Nici un tren sau bus nu prea vine la timp, si nimeni nu pare a fi stresat sau mirat de lucrul asta.
8. "Charity" e fitza aici. Daca la noi e Q7-le, jeep-ul, vila, telefonul, Moni sau Iri sau mai stiu io ce poate fi asociat cu termenul de cool...in UK tot omul mai rasarit e implicat in "charity events": organizarea de marsuri, serate, crosuri, donatul de haine, bani, mobile. Sa spunem ca tocmai ne-am mutat intr-un oras si nu avem mobila. No worries: exista si charity pentru home movers. Te ajuta ei cu mobila care iti trebuie.
Pizza y el sexo
"Pentru tine pizza e ca si sexul: cand e bun, e grozav de bun. Iar cand e prost...bine ca e totusi"
I have been told that. A few days ago...
I have been told that. A few days ago...
Friday, January 30, 2009
Alooo...Arde!!!!
Ca sa va faceti o idee despre cum is britanicii..
Sa presupunem ca e o urgenta de genul: arde casa, faceti infarct, vine taifunul sau ati aflat ca in 3 secunde aterizeaza un OZN martian fix pe casa/biroul vostru.
Ce faceti? Alergati intr-un suflet la vecin, coleg, prieten, amic, om de pe strada, cea mai apropiata fiinta (britanica) sa ii spuneti, sa o avertizati, sau pur si simplu sa cereti disperat ajutor.
Conversatia decurge ceva de genul:
Me (gasping big time): "Hey, X, Something terrible just happened...."
British person: "Good Morning, Oana. How are you? There is a terrible weather outside, isn't it? It is normal for this time of the year though.."
Me: "Yes, it is raining, indeed. But, you know, something just terrible is going to happen because..."
British person: "Although...they say indeed that Arboath is the sunniest spot on Scotland. So it shouldn't be raining that much, really. Anyway, i certainly hope you have your umbrella with you"
Me: "No, but it does not matter really. What matters is that unfortunately.."
British person: "So how are you, today? I hope you are well. Busy with the work i guess....like us all. It is terrible what is happening now, with the credit crunch and all"
Me: "Yes, completely crazy. But let's forget that for now. I am having a heart attack"
British person: "Oh...dear..We must think what it is to be done…You know..one of my uncle had a heart attack a few years ago. Or was it three years ago? Hmm..I must think..It was his daughter’s birthday..so it shouldn’t have been that long"
Me: “I am sorry to hear that, really. Could you help me just now? Could you call some help or something?”
British person: “Oh dear..I have to think…”
Too late….
Anyway, they are so cute and so calm. Chiar daca nu se descurca ei prea bine cu urgentele, nici nu ai cum sa te superi sau sa te enervezi pe ei. Le invidiez calmul si seninatatea cu care abordeaza orice problema.
Eu stiu ca am fix diplomatia unui bulldozer si abordez lucrurile de parca maine vine apocalipsa. De aceea mi se si pare fascinant sangele lor rece. Poate se prinde ceva si de mine cat stau printre eiJ
Sa presupunem ca e o urgenta de genul: arde casa, faceti infarct, vine taifunul sau ati aflat ca in 3 secunde aterizeaza un OZN martian fix pe casa/biroul vostru.
Ce faceti? Alergati intr-un suflet la vecin, coleg, prieten, amic, om de pe strada, cea mai apropiata fiinta (britanica) sa ii spuneti, sa o avertizati, sau pur si simplu sa cereti disperat ajutor.
Conversatia decurge ceva de genul:
Me (gasping big time): "Hey, X, Something terrible just happened...."
British person: "Good Morning, Oana. How are you? There is a terrible weather outside, isn't it? It is normal for this time of the year though.."
Me: "Yes, it is raining, indeed. But, you know, something just terrible is going to happen because..."
British person: "Although...they say indeed that Arboath is the sunniest spot on Scotland. So it shouldn't be raining that much, really. Anyway, i certainly hope you have your umbrella with you"
Me: "No, but it does not matter really. What matters is that unfortunately.."
British person: "So how are you, today? I hope you are well. Busy with the work i guess....like us all. It is terrible what is happening now, with the credit crunch and all"
Me: "Yes, completely crazy. But let's forget that for now. I am having a heart attack"
British person: "Oh...dear..We must think what it is to be done…You know..one of my uncle had a heart attack a few years ago. Or was it three years ago? Hmm..I must think..It was his daughter’s birthday..so it shouldn’t have been that long"
Me: “I am sorry to hear that, really. Could you help me just now? Could you call some help or something?”
British person: “Oh dear..I have to think…”
Too late….
Anyway, they are so cute and so calm. Chiar daca nu se descurca ei prea bine cu urgentele, nici nu ai cum sa te superi sau sa te enervezi pe ei. Le invidiez calmul si seninatatea cu care abordeaza orice problema.
Eu stiu ca am fix diplomatia unui bulldozer si abordez lucrurile de parca maine vine apocalipsa. De aceea mi se si pare fascinant sangele lor rece. Poate se prinde ceva si de mine cat stau printre eiJ
Spank me! Am mancat KFC
Cica is o anti-junk food: McD, Pizza Hut, KFC, Burger King....hate them all. Oi fi o mironisita? Might be si asta.
In principal urasc mirosul ala de ulei prajit a mia oara....brrr. Si sa fiu sincera, nici nu prea are ce sa imi placa: burgerii nu is cine stie ce gustosi, cartofi prajiti nu imi plac, pizza de la PH nu e la vatra si are un aluat gros cat palma. Singurul lucru care imi place e McFlurry de la McD, as manca toata ziua inghetata de aia...asa ca din cand in cand mai intru pe acolo.
Ei bine..azi treceam io prin fata pe la KFC cand mi-a facut cu ochiul un crispy strip asa de rau ca am intrat si mi-am luat o portie mare. Destul cat sa nu imi mai trebuiasca multa vreme. Si destul cat sa imi aminteasca de ce de fapt nu imi place KFC.
Dar oricum...ma mustra constiinta, mai ales ca habar nu am de ce am facut-o. Ma simt ca o Brigitte Bardot in haina de blana naturala. Sau poate uneori e bine din cand in cand sa ne incalcam "principiile" (nu e chiar un principiu totusi) pentru a ni le fundamenta mai bine tocmai prin antiteza? Ca si cum mai citesc din cand o carte proasta, tocmai pentru a aprecia si mai mult una buna...
In principal urasc mirosul ala de ulei prajit a mia oara....brrr. Si sa fiu sincera, nici nu prea are ce sa imi placa: burgerii nu is cine stie ce gustosi, cartofi prajiti nu imi plac, pizza de la PH nu e la vatra si are un aluat gros cat palma. Singurul lucru care imi place e McFlurry de la McD, as manca toata ziua inghetata de aia...asa ca din cand in cand mai intru pe acolo.
Ei bine..azi treceam io prin fata pe la KFC cand mi-a facut cu ochiul un crispy strip asa de rau ca am intrat si mi-am luat o portie mare. Destul cat sa nu imi mai trebuiasca multa vreme. Si destul cat sa imi aminteasca de ce de fapt nu imi place KFC.
Dar oricum...ma mustra constiinta, mai ales ca habar nu am de ce am facut-o. Ma simt ca o Brigitte Bardot in haina de blana naturala. Sau poate uneori e bine din cand in cand sa ne incalcam "principiile" (nu e chiar un principiu totusi) pentru a ni le fundamenta mai bine tocmai prin antiteza? Ca si cum mai citesc din cand o carte proasta, tocmai pentru a aprecia si mai mult una buna...
Thursday, January 29, 2009
Ce pot ei sa faca si noi nu? Partie de ski in Centrul Comercial
Povesteam ceva mai devreme despre ceva ce m-a impresionat: o partie de ski intr-un centru comercial. Cand auzi asa ceva te astepti la o "fitza" de cativa metri, cu zapada artificiala si cateva fatuce si fatuci dandu-se interesanti pe acolo.
Ei bine...neahhh..e o partie cat se poate de profesionista, lunga (ca si comparatie, pentru cine cunoaste partia din Iasi: cea din MK e mai mare), are zapada adevarata, teleski profesionist, tele-snoboard, partie separata pentru sanii, iar oamenii sunt cat se poate de civilizati si chiar se dau pe bune. Si da....nu exista paltonari yeeeeeeeeeyy.Iarasi foarte bine e ca o partie fix la fel e si in Glasgow, la o ora si un pic de mine ..yuupiiiiiiiiiiiii.
Ma gandeam ce ar fi sa faca si in Bucuresti o partie de asta. Toata fitzosenia ar fi acolo, cu palton cu tot. Iar de aglomerat, nu vreau sa ma gandesc.
Am pus poze ca sa nu ziceti ca va pacalesc:)
Despre vacute si hoteluri unde as sta o viata
Ca imi plac vacutele (fara nici o tenta zoofila) nu mai e nici un secret. Ma gandesc si acu amuzata la una din colegele mele de camera de camin din anu3 parca (Sandy Bell aka Ciudata careia ne-am straduit tot anul sa ii gasim un prieten), a carei mare vis era sa se marite cu un baiat de la tara si sa stranga bursa si sa isi cumpere vaca (banuiesc pe post de zestre?). Mare inteleapta domle si ce gusturi alese...uite ca vacutele is chiar faine. Si ar fi fain sa ai una prin casa..o mai scoti la pascut, te mai joci cu ea
Deci da domle, imi plac. Iar daca ati vedea Hairy Cows din Scotland v-ati indragosti si voi pe loc de ele. Is faine faine. Si cand o sa am zoo-ul meu si ferma mea o sa am o gramada de vacute faine (alaturi de trei hipopotami, doua girafe, pinguini, broaste testoase, elefanti si desigur caluti, cutzi si iepurasi cat incape). Poza de mai sus e cu vacute de la MK totusi, is simpatice si ele.
Si aici e hotelul unde as sta o viata. Asta aviz amatorilor...Se apropie in ordine cronologica: 14 Februarie, 1 martie, 8 martie, 1 Aprilie, 1 Mai, 21 Mai, 1 Iunie, 16 Iunie (e ziua lu Flori, da mi-o imprumuta un pic), etc. Asta in caz ca sunteti in pana de idei ;)
Da...ma alint si io azi
Wednesday, January 28, 2009
Tuesday, January 27, 2009
It's a men's world?
That is an interesting targeting. While looking for a russian potential partner company, i got into their website. The target strategy is really unique as i had never met before the "Dear Something" tackle in the "about us" column, but they go even further: "Dear Sirs!!"
All right..i got it, over 90% of the professionals in the industry are male. So what it is then? "Smart" targeting or just idiot copywriter?
Obsesia de a fi primul
Am fost obsedata de competitie si de nota 10. Recunosc. Toata facultatea (probabil si in liceu, dar la clasa aia SF nu mi-am putut manifesta obsesia in toata deplinatatea ei).
Tot timpul am avut impresia ca daca sunt 10, sunt acolo unde trebuie sa fiu, fac un statement despre mine, sunt altfel decat ceilalti. Alternativa unui 9 mi se parea ca m-ar fi aruncat pe un teritoriu in care nu as mai fi fost nimeni, nu ar mai fi spus nimic despre mine. Cu celelalte note nu eram asa certata…nu mi se pareau a fi un indicator al mediocritatii atat de mare ca nota 9. Si perseveranta m-a ajutat…am avut aproape numai 10. Imi amintesc de singurul 9 la Informatica Economica in anul 1 si de cum ma boceam maicamii la telefon de parca ar fi insemnat inceputul unei cataclisme.
Mai tarziu nu mi-a mai ajuns sa fie 10. Voiam sa fie singurul 10. Si desi nu imi propusesem explicit cred ca la nivel subliminal a fi sefa de promotie era singura varianta acceptata de a termina facultatea. Si am fost sefa de promotie. Sa fi fost frica de mediocritate? Probabil, dar intotdeauna locul doi mi s-a parut mai trist si mai putin important decat mentiunea de exemplu.
Mai tarziu obsesia asta s-a completat cu alta: aceea de a face lucrurile altfel decat ceilalti. Asociam creativitatea si originalitatea cu o metafora a notei 10. Si desigur, obsesia de a fi primul era acolo. Poate acum nu mai e la fel de clar si simplu cum era cu sistemul notelor…dar ramane in capul meu.
La fel cum ramane competitia. Nimic pe lumea asta nu ma stimuleaza asa cum o face competitia. E ca si cum se produce un declic in capu meu….si de acolo lucrurile merg de la sine. Am ajuns chiar sac red ca de fapt meritul meu intrinsec atunci cand castig un concurs/cand fac ceva cel mai bine nu e al meu in totalitate, cat e datorat ambitiei asteia ciudate.
Una peste alta…uneori mi-a iesit. Alteori nu..si cand nu a iesit au ramas frustrari. Dar ambitia asta mi-a adus multe satisfactii; cele mai multe fara correspondent material. Si ma bucur ca o am, e printer putinele lucruri care imi dau aripi.
Ma intreb totusi cat din obsesia asta e dobandita, cat e formata, cat e indusa? Se opreste la un moment dat? Cand? Si cat de mult o pot controla?
Tot timpul am avut impresia ca daca sunt 10, sunt acolo unde trebuie sa fiu, fac un statement despre mine, sunt altfel decat ceilalti. Alternativa unui 9 mi se parea ca m-ar fi aruncat pe un teritoriu in care nu as mai fi fost nimeni, nu ar mai fi spus nimic despre mine. Cu celelalte note nu eram asa certata…nu mi se pareau a fi un indicator al mediocritatii atat de mare ca nota 9. Si perseveranta m-a ajutat…am avut aproape numai 10. Imi amintesc de singurul 9 la Informatica Economica in anul 1 si de cum ma boceam maicamii la telefon de parca ar fi insemnat inceputul unei cataclisme.
Mai tarziu nu mi-a mai ajuns sa fie 10. Voiam sa fie singurul 10. Si desi nu imi propusesem explicit cred ca la nivel subliminal a fi sefa de promotie era singura varianta acceptata de a termina facultatea. Si am fost sefa de promotie. Sa fi fost frica de mediocritate? Probabil, dar intotdeauna locul doi mi s-a parut mai trist si mai putin important decat mentiunea de exemplu.
Mai tarziu obsesia asta s-a completat cu alta: aceea de a face lucrurile altfel decat ceilalti. Asociam creativitatea si originalitatea cu o metafora a notei 10. Si desigur, obsesia de a fi primul era acolo. Poate acum nu mai e la fel de clar si simplu cum era cu sistemul notelor…dar ramane in capul meu.
La fel cum ramane competitia. Nimic pe lumea asta nu ma stimuleaza asa cum o face competitia. E ca si cum se produce un declic in capu meu….si de acolo lucrurile merg de la sine. Am ajuns chiar sac red ca de fapt meritul meu intrinsec atunci cand castig un concurs/cand fac ceva cel mai bine nu e al meu in totalitate, cat e datorat ambitiei asteia ciudate.
Una peste alta…uneori mi-a iesit. Alteori nu..si cand nu a iesit au ramas frustrari. Dar ambitia asta mi-a adus multe satisfactii; cele mai multe fara correspondent material. Si ma bucur ca o am, e printer putinele lucruri care imi dau aripi.
Ma intreb totusi cat din obsesia asta e dobandita, cat e formata, cat e indusa? Se opreste la un moment dat? Cand? Si cat de mult o pot controla?
Monday, January 26, 2009
"Cum sa fac ca sa mor" ?!!!
Weirdest thing: cineva a ajuns aici google-uind “ce sa fac ca sa mor”.
Doua comentarii am:
1. VAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII Banuiam io ca cine ajunge aici moare de plictiseala, da nu literally.
2. Despre “ce sa fac ca sa mor” knowledge: draga cautatorule: care parte a muritului nu o stii? Lumea se arunca de pe poduri, de pe cladiri, isi da foc, se arunca in fata metroului, is pastilute etc. Trebuie doar sa deschizi tv-ul la ora 5…de ce sa te chinui cu google-ul. Viata bate internetul la asta.
Update: Una peste alta, azi MOR de somn. Cum am facut ca sa? Stat chiauca toata noaptea…
Doua comentarii am:
1. VAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII Banuiam io ca cine ajunge aici moare de plictiseala, da nu literally.
2. Despre “ce sa fac ca sa mor” knowledge: draga cautatorule: care parte a muritului nu o stii? Lumea se arunca de pe poduri, de pe cladiri, isi da foc, se arunca in fata metroului, is pastilute etc. Trebuie doar sa deschizi tv-ul la ora 5…de ce sa te chinui cu google-ul. Viata bate internetul la asta.
Update: Una peste alta, azi MOR de somn. Cum am facut ca sa? Stat chiauca toata noaptea…
Saturday, January 24, 2009
Ziua Unirii?
Ma uit la posturi de televiziune online si vad ca astazi, cu ocazia aniversarii Zilei Unirii gasca de politicieni se fatzaie de la Iasi la Focsani impanzind discursuri care tintesc emotia audientei, vor sa creeze analogii intre maretia celor care acum 150 de ani au facut cu adevarat ceva pentru poporul asta si politicienii de astazi, care au "preluat" sarcina modernizarii acestei mosteniri valoroase. Ma intreb daca nu cumva mizeaza pe o asociere si de aici transpunere emotionala a respectului pentru Cuza asupra clasei politice de azi. Desigur demagogi, orbecaind dupa popularitate, doar se apropie alegerile prezidentiale.
Lasand la o parte asta, ma intreb totusi ce inseamna pentru mine Unirea. Sau pentru fiecare din cei tineri sau mai putini tineri adunati in piete, sub tribunele de unde isi rostesc basescienii discursurile miorlaitoare. In timp ce scriu il aud pe Geoana vorbind despre cum trebuie sa urmam exemplul americanilor, care isi respecta istoria si tot calabalacu de la Washington incoace. Ce tampenie..inca un americanism by example? La asta se rezuma respectul, sentimentele fata de apartenenta ta? La un: uite la ei, ce, noi nu putem?
Revenind la mine si ce inseamna pentru mine Unirea...La o scurta introspectie in capul meu imi dau seama cu uimire ca nu cataloghez Unirea, ideea de patrie, apartenenta cu ideea Romaniei de azi.
Ma mir si io de cat de diferit le percep. Oare de ce? Spatiul e acelasi: carpato-danubiano...Limba e aceeasi...Doar calitatea oamenilor e alta. Si desigur, ma includ.
In 1859 liderii politici, de opinie, fortele sociale politice riscau exilul pentru a-si sustine crezul colectiv al unirii, bunastarii pamantului in care s-au nascut. In 1859 oamenii ieseau in strada, faceau hore si sarbatoreau unirea celor de obarsie cu ei. Pentru ce? Astazi is convinsa ca Ardealul cu mare repeziciune s-ar desprinde de restul tarii, Bucurestiul ar fi foarte fericit sa devina formatiune independenta separata de "prostii de moldoveni", cat despre Moldova...ea demult pare izolata. In 2009 nu mai e bruma din unitatea vremurilor de atunci, nu mai e nimic din interesul sincer si patriotic al liderilor, nu mai e nimic din entuziasmul national al omului de rand, nu mai e decat un pragmatism extrem al tuturor romanilor, demagogie si nerusinare grasa a oamenilor politici, iar admiratia fata de istoria adevarata, modelele de deminitate umana de acum un secol s-au transformat in admiratie fata de schimonoseli OTV-ice. Unde s-a pierdut calitatea oamenilor de atunci? Prin ce transformari odioase ne-am pierdut demnitatea?
Ce simt fata de Unire? fata de istorie? Un mare respect si in acelasi timp rusine...ca m-am nascut cu o 150 de ani mai tarziu.
Ce simt fata de Romania de azi? Nimic ..altfel nu as parasi-o cu atata usurinta de fiecare data. Si nu incerc sa ma sustrag poporului din care desigur fac parte. Sunt din acelasi aluat, mai mult sau mai putin, iar legaturile astea, spuna cine ce o spune, se simt toata viata. Oricate limbi ai invata incercand sa o inlocuiesti pe cea materna si oricat ti-ai schimba religia, familia si traditiile. E un stigmat cu care ramai infierat toata viata.
Lasand la o parte asta, ma intreb totusi ce inseamna pentru mine Unirea. Sau pentru fiecare din cei tineri sau mai putini tineri adunati in piete, sub tribunele de unde isi rostesc basescienii discursurile miorlaitoare. In timp ce scriu il aud pe Geoana vorbind despre cum trebuie sa urmam exemplul americanilor, care isi respecta istoria si tot calabalacu de la Washington incoace. Ce tampenie..inca un americanism by example? La asta se rezuma respectul, sentimentele fata de apartenenta ta? La un: uite la ei, ce, noi nu putem?
Revenind la mine si ce inseamna pentru mine Unirea...La o scurta introspectie in capul meu imi dau seama cu uimire ca nu cataloghez Unirea, ideea de patrie, apartenenta cu ideea Romaniei de azi.
Ma mir si io de cat de diferit le percep. Oare de ce? Spatiul e acelasi: carpato-danubiano...Limba e aceeasi...Doar calitatea oamenilor e alta. Si desigur, ma includ.
In 1859 liderii politici, de opinie, fortele sociale politice riscau exilul pentru a-si sustine crezul colectiv al unirii, bunastarii pamantului in care s-au nascut. In 1859 oamenii ieseau in strada, faceau hore si sarbatoreau unirea celor de obarsie cu ei. Pentru ce? Astazi is convinsa ca Ardealul cu mare repeziciune s-ar desprinde de restul tarii, Bucurestiul ar fi foarte fericit sa devina formatiune independenta separata de "prostii de moldoveni", cat despre Moldova...ea demult pare izolata. In 2009 nu mai e bruma din unitatea vremurilor de atunci, nu mai e nimic din interesul sincer si patriotic al liderilor, nu mai e nimic din entuziasmul national al omului de rand, nu mai e decat un pragmatism extrem al tuturor romanilor, demagogie si nerusinare grasa a oamenilor politici, iar admiratia fata de istoria adevarata, modelele de deminitate umana de acum un secol s-au transformat in admiratie fata de schimonoseli OTV-ice. Unde s-a pierdut calitatea oamenilor de atunci? Prin ce transformari odioase ne-am pierdut demnitatea?
Ce simt fata de Unire? fata de istorie? Un mare respect si in acelasi timp rusine...ca m-am nascut cu o 150 de ani mai tarziu.
Ce simt fata de Romania de azi? Nimic ..altfel nu as parasi-o cu atata usurinta de fiecare data. Si nu incerc sa ma sustrag poporului din care desigur fac parte. Sunt din acelasi aluat, mai mult sau mai putin, iar legaturile astea, spuna cine ce o spune, se simt toata viata. Oricate limbi ai invata incercand sa o inlocuiesti pe cea materna si oricat ti-ai schimba religia, familia si traditiile. E un stigmat cu care ramai infierat toata viata.
Wednesday, January 21, 2009
10 reasons to love Milton Keynes
1. are o partie de ski SUPERBA indoor deschisa 364 de zile pe an. Nu am crezut in viata mea ca o partie in interiorul unui centru fie si el de distractii poate fi atat de mare si profesionist facuta si cu zapada adevarata si organizata atat de civilizat: cu partie pentru ski, pentru sanii, teleski si tele-snowboarding. Check it here: http://www.snozonemiltonkeynes.com/html/snozone-portal/
2. e la o ora distanta de Londra. Ca si cum ai locui in Londra, dar de fapt nu simti aglomeratia infernala
3. are cel mai frumos soare de iarna posibil. poate doar uneori soarele din varful partiei la Vatra Dornei mai e la fel
4. are cele mai faine si ieftine baruri si cluburi (pe care le-am vazut pana acum in UK)
5. e un oras foarte nou si iti da o impresie faina faina de prospetime
6. are unul dintre cele mai mari shopping centre pe care le-am vazut pana acum
7. National Bowl cu o capacitate de peste 65.000 gazduieste zeci de concerte
8. poarta numele lui John Maynard (sau invers), ceea ce e cool pentru ca JM Keynes imi e al doilea favorit dupa Smith
9. mai e numit "city in the forrest" pentru cele 20 de milioane de copaci pe care ii gazduieste in centru.
10. in Milton Keynes e baiatu meu. Ceea ce face ca primele 9 argumente nici sa nu mai cantareasca asa de mult:)
2. e la o ora distanta de Londra. Ca si cum ai locui in Londra, dar de fapt nu simti aglomeratia infernala
3. are cel mai frumos soare de iarna posibil. poate doar uneori soarele din varful partiei la Vatra Dornei mai e la fel
4. are cele mai faine si ieftine baruri si cluburi (pe care le-am vazut pana acum in UK)
5. e un oras foarte nou si iti da o impresie faina faina de prospetime
6. are unul dintre cele mai mari shopping centre pe care le-am vazut pana acum
7. National Bowl cu o capacitate de peste 65.000 gazduieste zeci de concerte
8. poarta numele lui John Maynard (sau invers), ceea ce e cool pentru ca JM Keynes imi e al doilea favorit dupa Smith
9. mai e numit "city in the forrest" pentru cele 20 de milioane de copaci pe care ii gazduieste in centru.
10. in Milton Keynes e baiatu meu. Ceea ce face ca primele 9 argumente nici sa nu mai cantareasca asa de mult:)
Cum sa incorporezi feed in pagina ta
Nu e mare filosofie, dar io abia am aflat, asa ca dau share:)
Pentru a incorpora feed in pagina ta sunt cativa pasi:
1. gasesti URL-ul cu RSS-ul paginii unde sunt informatiile de incorporat (in cazul meu, pentru exemplul din partea stanga, URL-ul e: http://feeds.feeddigest.com/steel_rss)
2. cauti un convertor RSS (care sa transforme feed-ul in cod) - io am folosit: http://www.rss-to-javascript.com/
3. click on RSS Converter (http://www.rss-to-javascript.com/p/RSSRDF-Converter___138.html)
4. completezi formularul si apoi ei iti dau frumusel codul pe care il incorporezi unde vrei tu in pagina
Simple as that!
Pentru a incorpora feed in pagina ta sunt cativa pasi:
1. gasesti URL-ul cu RSS-ul paginii unde sunt informatiile de incorporat (in cazul meu, pentru exemplul din partea stanga, URL-ul e: http://feeds.feeddigest.com/steel_rss)
2. cauti un convertor RSS (care sa transforme feed-ul in cod) - io am folosit: http://www.rss-to-javascript.com/
3. click on RSS Converter (http://www.rss-to-javascript.com/p/RSSRDF-Converter___138.html)
4. completezi formularul si apoi ei iti dau frumusel codul pe care il incorporezi unde vrei tu in pagina
Simple as that!
Thursday, January 15, 2009
"Si-o trage "
Putin(i) si buni mi-am spus intotdeauna. Inclusiv referitor la audienta blogului.
Cat despre buni....ia sa vedem:)
Daca ne uitam pe statisticile de sus, cautarea cea mai frecventa a celor care au ajuns aici a fost "si-o trage". Acum sunt prea putine indicii ca sa ma apuc de aberat: cine, dece? cum? Si apoi ce vrea sa afle vizitatorul meu: cine si-o trage? cum? Draga vizitatorule, io ma bucur ca ai ajuns la mine (si destul de perseverent as zice: daca dai google pe "si-o trage" pagina mea nu e in primele 15 ecrane -- 15X10= 150 de pagini de vizitat. Adica omul nu a aflat in alea cel putin 150 de pagini cum e cu trasu, si a sperat ca afla la mine).
Deci draga vizitatorule..io ma bucur ca ai ajuns la mine, si imi pare rau ca nu ai gasit aici raspunsul cu trasul. Si nici nu cred ca il gasesti. Dar iti laud perseverenta!!!
Si celelalte cautari is foarte simpatice: "nu,nu poti vedea zane" (o sa pun imediat poze cu mine hihihiihihiii) si "magarus". Multumesc celui care acum ceva luni ma gasise cu "sex cu Maricica" pentru ca nu a revenit, deci probabil a gasit-o pe Maricica.
Anyway global village people...welcomeee.
Monday, January 12, 2009
Am invatat ieri
Am invatat ca odata cu trecerea timpului, nu devin nici mai frumoasa, nici mai inteleapta si cu atat mai putin mai iubita.
Am invatat ca singura pe care te poti baza oricand, care te iubeste neconditionat si dezinteresat e familia.
Am invatat ca intradevar: ochii care nu se vad se uita.
Am invatat ca numarul celor care sunt numiti conventional "prieteni adevarati" este atat de mic, incat tinde spre minus infinit.
Am invatat ca prietenul nu se cunoaste la nevoie, ci la bucurie. Ala care se bucura sincer cu si pentru tine, ala iti e prieten. La o adica, nu e asa greu sa te asculte cand plangi. Pentru unii e chiar aducator de satisfactii.
Am invatat ca nu is nici bitch, nici rea, nu is nici egoista si nici aroganta. Pur si simplu oamenii nu au rabdarea si poate capacitatea sa vada dincolo de toate astea si sa ma cunoasca cu adevarat.
Am invatat ca singura pe care te poti baza oricand, care te iubeste neconditionat si dezinteresat e familia.
Am invatat ca intradevar: ochii care nu se vad se uita.
Am invatat ca numarul celor care sunt numiti conventional "prieteni adevarati" este atat de mic, incat tinde spre minus infinit.
Am invatat ca prietenul nu se cunoaste la nevoie, ci la bucurie. Ala care se bucura sincer cu si pentru tine, ala iti e prieten. La o adica, nu e asa greu sa te asculte cand plangi. Pentru unii e chiar aducator de satisfactii.
Am invatat ca nu is nici bitch, nici rea, nu is nici egoista si nici aroganta. Pur si simplu oamenii nu au rabdarea si poate capacitatea sa vada dincolo de toate astea si sa ma cunoasca cu adevarat.
Birthday resolution list
Will:
- Go to gym at least three times per week, to sauna at least once per week and take swimming lessons
- Be relaxed, smiling, poised, self confident, cool ice queen at work
- Travel at least once a month to a most desired destination (start with London this weekend, next Dublin and so on)
- Take photography classes and buy the Nikon N90
- Start Mountain Biking Tours in Scotland once I bring my car from abroad (and buy the mountain bike, of course)
- Be more loving to the ones I care about, show them my affection and try not to be the cold bitch all the time
- Bring my parents to visit Scotland
- Be the best professional at work, plan everything and carefully prepare strategies to achieve goals
- Eat only fish, no other meat allowed
Will not:
- Let anyone annoy me anymore
- Get upset easily; instead deeply breathe and focus on positive thinking
- Eat so many chocolate doughnuts
- Spend so much money on useless clothes I will never actually wear
- Be lazy (hmmm…that’s kinda difficult)
- Go to gym at least three times per week, to sauna at least once per week and take swimming lessons
- Be relaxed, smiling, poised, self confident, cool ice queen at work
- Travel at least once a month to a most desired destination (start with London this weekend, next Dublin and so on)
- Take photography classes and buy the Nikon N90
- Start Mountain Biking Tours in Scotland once I bring my car from abroad (and buy the mountain bike, of course)
- Be more loving to the ones I care about, show them my affection and try not to be the cold bitch all the time
- Bring my parents to visit Scotland
- Be the best professional at work, plan everything and carefully prepare strategies to achieve goals
- Eat only fish, no other meat allowed
Will not:
- Let anyone annoy me anymore
- Get upset easily; instead deeply breathe and focus on positive thinking
- Eat so many chocolate doughnuts
- Spend so much money on useless clothes I will never actually wear
- Be lazy (hmmm…that’s kinda difficult)
Sunday, January 11, 2009
Friday, January 9, 2009
Uuuuhhhuu Selecta. Sau De-as Fi cu tine ce ti-as face de-ai fi
Recunosc ca mult timp m-am intrebat cine/ce o fi Selecta asta atat de mult cantata si nu am aflat raspuns.
Ieri, in gara la Edinburgh am vazut in sfarsit ce e Selecta. E un brand de vending machines pentru food, snacks and beverages.
Mistery solved.
Being a Romanian National - Worst Thing Ever Happened to Me
Da, nu are decat sa sara de fund in sus cine vrea pentru afirmatia asta…dar e adevarata. Poate uneori am gandit si ca cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata a fost ca m-am nascut roman. Dar implicatiile negative depasesc cu mult beneficiile pe care le-am avut ca Roman; atat in strainate cat mai ales in Romania.
Si prin afirmatia asta nu intentionez sa insult vreun locuitor al tarii, clasa politica, istoria sau traditiile romanesti. Pur si simplu asa gandesc.
Si prin afirmatia asta nu intentionez sa insult vreun locuitor al tarii, clasa politica, istoria sau traditiile romanesti. Pur si simplu asa gandesc.
Subscribe to:
Posts (Atom)
