Tuesday, November 18, 2008

My inspiration for today

L-am primit de la Paola

Intr-o familie erau doi copii: unul foarte pesimist altul foarte optimist. Disperati parintii se gandesc sa le schimbe copiilor parerea de viata in ziua de Craciun. Se duc copiii fericiti sa-si deschida cadourile. Pesimistul primise o super bicicleta la care zice: "O bicicleta ... de cand mi-am dorit ... dar nu stiu sa merg ... si o sa ia mult pana invat ... si o sa cad ... daca fac accident ... daca moare cineva?" apoi isi intreaba fratiorul "tu ce-ai primit?". ( optimistul primise o balega ) "Pai eu ... un calut ... trebuie sa fie pe aici pe undeva !"

Monday, November 17, 2008

I'm forever blowing bubbles

I'm forever blowing bubbles,
Pretty bubbles in the air,
They fly so high, nearly reach the sky,T
hen like my dreams they fade and die.

West Ham United.

Am vazut zilele trecute Green Street (preview here: http://uk.youtube.com/watch?v=TkSlrox7Mo0&NR=1)

M-a impresionat sa vad oameni care mor pentru ceva in care cred cu toata fiinta lor. Dar nu m-a impresionat moartea in sine. Cat entuziasmul si nebunia, flacara si fanatismul lor. Ce importanta ai ca mori la 20 sau la 70. Nu cei 50 de ani fac diferenta. Ci minutele de nebunie, alea in care te arunci cu capul inainte fara sa te gandesti la riscuri. Minutele in care simti ca viata are un sens. Ala de pe care i-l dai tu. Si nu o societate ingropata in conventionalisme.

Tuesday, November 11, 2008

Raport de noiembrie. Mituri despre scotieni

Sofa bed cumparate (0)Primite (2)
Laude la servici (nenumarate
Boyfriends in octombrie (1). In noiembrie (1). Si acelasi. Buuun
Esarfa rosie de matase cumparata de la GAP care imi place tare tare(0)
Gogosi cu ciocolata/gem (234.564)
Vizitatori cu nume de Tzucu pe care ii astept vineri (1)
REviste in care am aparut (1, pe bune!!!)
Bine, e revista interna a companiei, dar totusi, I am FAMOUS
Numar de ori de uitat in oglinda si incruntat la noua mea culoare de par (54.609)

Mi-am dat seama ca imi place tare mult Scotia. E asa….pe gustul meu. Desi mi-e frig de mor dimineata cand ma trezesc si mormai tot drumul pana la servici…m-am obisnuit. Pana si cu ploaia care vine uneori inopinanta.
Ma tot gandesc la o tipologie a scotienilor. Li se duce vestea ca ar fi zgarciti, lucru care ma intriga, cel putin in Dundee, pentru ca nu recunosc simptome ale zgarceniei. Ce stiu sigur e ca sunt oameni foarte modesti. Cu greu o sa iti spuna un superlativ, sau o sa devina foarte familiari cu tine , dar macar sunt lipsiti de ipocrizie. Scotienilor le place sa petreaca zgomotos, sa se imbrace super elegant cand ies in oras, sa se implice in tot felul de acte de caritate (probabil si pentru ca isi permit), sa vorbeasca despre vreme (pentru ca e un big issue pentru ei), sa fie laudati pentru traditiile lor (au si de ce), sa manance toata ziua fish and chips sis a se imbrace cat mai subtire posibil chiar daca afara sunt abia cateva grade peste 0.
Scotienii sunt cei mai civilizati soferi in traffic.. daca limita e 70mph, rar o sa vezi pe cineva pe dual carriage incalcand limita. De aceea poate ca scotienii nici nu au patrula de la politia de circulatie din 5 in 5 kilometri si nici camere de supraveghere.
Scotienii sunt prea politicosi. Nu conteaza cine e vinovat intr-o situatie, ei isi vor cere scuze. M-am izbit din greseala intr-o tanti in supermarket si si-a cerut scuze. Mi s-a facut dor de un “Vaco, nu vezi pe unde mergi” cand ea mi-a zambit timid.
Scotienii ca barbati nu is prea aratosi. Nici inalti. DEsi cele cateva exemplare ce formeaza exceptia ridica mult de tot media de frumusete masculina. Dar barbatii scotieni sunt educati si miros foarte foarte bine (au si ei uscaciunile lor, ca un tip in bus acum ceva vreme, care si-a scos nonsalant ghetele, apoi sosetele si a inceput sa se scarpine printer degete cu zel)
Autobuzele in Scotia nu vin niciodata la timp. Atunci cand vin. Soferul de autobuz, cand e sunat pe mobil, trage pe stanga si incepe o conversatie in timp ce calatorii asteapta cuminti ca si cum ar fi lucrul cel mai firesc din lume. Soferul de autobuz, cand motorul ia foc (foarte des), trage pe stanga si nici macar nu isi anunta calatorii de ce s-a intamplat. Oricum ei nu sunt afectati, continua sa citeasca sau sa asculte ceva in casti pana cand nu mai pot respira de fum si atunci sunt usor uimiti ca s-a oprit busul.
Scotienii sunt foarte calmi. Dar nu as vrea sa traiesc o situatie care ar putea sa ii scoata din sarite.
Pe 30 plec la Liverpool pentru o saptamana. Looking forward to. Mai schimb aerul de Dundee. Aer minunat de proaspat si fain.

Friday, November 7, 2008

Carbon Credits. Or why the rich will always get richer and the poor will get poorer

In short, Carbon Credit Mechanism is an Emission Trading Scheme to mitigate global warming. It all started with the Kyoto protocol, which limited the amount of Greenhouse Gases that the developed and developing countries (their businesses in fact) can emit. Each local business (called operator) has the right to emit a certain number of credits (one unit = one metric tonne of carbon dioxide or equivalent GHG). Their excess quota/unused credits might be sold or bought on the open market. A very attractive market I might add and with high perspective, as the emissions will continue to grow over time.
A credit can be an emissions allowance which was originally allocated or auctioned by the national administrators of a cap-and-trade program, or it can be an offset of emissions. Such offsetting and mitigating activities can occur in any developing country which has ratified the Kyoto Protocol, and has a national agreement in place to validate its carbon project through one of the UNFCCC's approved mechanisms. Once approved, these units are termed Certified Emission Reductions, or CERs
What happens on the market?
Basically, if I was a factory that emits a lot of greenhouse gas and I have exceeded my emission quota for this year, according to the Kyoto protocol, I have some alternatives:
- I can pay the carbon tax – too expensive
- I can invest in a new, lower emission machinery, but the capital cost would be very high
- Or…I can buy carbon credits from the open market from two different sellers:
1. From an organization that is investing in a lowering emission project in a developing country (the main idea: it is cheaper to invest in lowering emission in a developing country, so as long as we are still lowering emission levels, it does not matter where this takes place)
2. From a seller that has already invested in low emission machinery so that he might have surplus of allowances.
Let’s say US Steel is running a plant in Ohio. Say, that it is emitting more gases than the accepted norms of the UNFCCC. It can tie up with its own subsidiary in Kosice under the Clean Development Mechanism. It can buy the 'carbon credit' by making the Kosice plant more eco-savvy with the help of technology transfer. But it can also tie up with any other company like Indian Oil , or anybody else, in the open market. Under the CDM you can cut the deal for carbon credit. Under the UNFCCC, charter any company from the developed world can tie up with a company in the developing country that is a signatory to the Kyoto Protocol. These companies in developing countries must adopt newer technologies, emitting lesser gases, and save energy.
Interesting is that India and China are likely to emerge as the biggest sellers and Europe is going to be the biggest buyers of carbon credits.
India, China and some other countries have the advantage because they are developing countries. Any company, factories or farm owner in India can get linked to United Nations Framework Convention on Climate Change (UNFCCC) and know the 'standard' level of carbon emission allowed for its outfit or activity. The extent to which they are emitting less carbon (as per standard fixed by UNFCCC) they get credited in a developing country. This is called ‘carbon credit’. These credits are bought over by the companies of developed countries.
How and who can apply for selling carbon credits?
Only those companies that meet the UNFCCC norms and take up new technologies will be entitled to sell carbon credits. There are parameters set and detailed audit is done before you get the entitlement to sell the credit.
Ex: In India, already 300 to 400 companies have carbon credits after meeting UNFCCC norms
So far, the sellers have been large manufacturing companies who are adopting UNFCCC norms. Retail investors can come in the market and buy the contract if they think the market of carbon is going to firm up. Like any other asset they can buy these too. It is kept in the form of an electronic certificate.
Carbon Credit Market, as any other market is a supply-demand interplay. Say, if the Indian buyer thinks that the current price is low for him he will wait before selling his credits. The Indian government has not fixed any norms nor has it made it compulsory to reduce carbon emissions to a certain level. So, people who are coming to buy from Indians are actually financial investors. They are thinking that if the Europeans are unable to meet their target of reducing the emission levels by 2009 or 2010 or 2012, then the demand for the carbon will increase and then they may make more money.

My idea here, and i know for sure that at this moment, some of the developing countries have the most polluting steel plants in the world. Do you think they will buy and install new equipment to improve air quality?
Nope, they will buy cheap carbon credit from developing countries who have been struggling to buy and install new technologies for fewer emissions. Yes, of course, big powerful states might be drivers for the carbon projects in the developing countries, but that’s in my opinion a kind of laundry.

So…big steel guys in US will continue to stay big and rich. But…how much now? Because hihihi Indian and Chinese will become more and more competitive because of their new technology, automation and productivity. So, Sam….what do you say now?

Tuesday, November 4, 2008

Dragi romani din toata lumea: MULTUMIRI!

Spuneam ca revin cu un post despre Chicago, dar intai vreau sa povestesc ceva foarte funny de mi s-a intamplat la Chicago.
Daca vreodata m-am gandit ca lumea nu e asa mare pe cat mi-as fi imaginat cand eram copil, cu siguranta atat de mica cum mi s-a parut in Chicago nu mi s-a parut niciodata.

Fara sa dau prea multe detalii despre business-ul si meetingurile mele acolo, eram la o masa rotunda impreuna cu concurentii nostri nemti si un potential partener din Chile. Cum eram singura femeie dintre 200+ barbati, ma bucur de avantajul de a capta prima atentia, asa ca omu isi scoate cartea de vizita, mi-o inmaneaza si incepe sa imi spuna ce oportunitate are el pentru afacerea mea etc. In acel moment, cei doi nemti automat si-au scos cartile de vizita, sarind pe interlocutorul meu. Mi-am scos-o si io pe a mea. Aruncand un ochi pe ea, desi sunt mentionate numele si adresa companiei din Scotia, am avut mare uimire s ail aud: “Oana…you are from Romania, aren’t you?” Si din momentul ala, i-a ignorat complet pe nemti, s-a intors total cu fata la mine si cat am stat in Chicago mi-a fost o companie excelenta: m-a introdus la o gramada de lume din North America si din South America, am mers la cina la restaurantul unde ia cina Tom Cruise (yeeeeeeeeeeeeeeyyyy m-am ajuns))), la pranz, etc. Nici o sexual innuendo, omul era destul de in varsta sa imi fie tata…Si de fapt care e povestea? Se pare ca pe toate femeile din viata lui le cheama Doinita (ca pe mama btw): nepoata, fiica, nevasta. Are o gramada de cunostinte de nationalitate romana, e fascinat de gastronomia, istoria noastra comunista, de misticul pe care il asociaza Romaniei. Asa ca…acest mic detaliu, nationalitatea mea, a facut diferenta.

Mi-am spus ca e un caz izolat…io fiind obisnuita in Germania/Italia cand eram tinerica, la auzul nationalitatii mele oamenii sa isi verifice buzunarele mai degraba decat sa se lumineze si sa zambeasca.

Si as fi crezut ca e un caz izolat, daca nu mi s-ar mai fi intamplat de cel putin 4-5 ori in aceeasi saptamana si la aceeasi conferinta. S-a intamplat sa fiu introdusa unui American care a facut afaceri cu Romania pe timpul lui Ceausescu. Apoi unui Canadian care inca face afaceri cu Sidex Galati. Apoi unui turc, unui Nigerian, si iarasi un American, toti spunand ca cei mai draguti si mai faini oameni pe care i-au cunoscut vreodata sunt romani.

Deci dragi romani din toata lumea: Va multumesc!
Va multumesc pentru mult hulitul (de mine) pupincurism (a se citi ospitalitate excesiva) fata de toti strainii care au trecut vreodata pragul tarisoarei si cu care v-ati purtat poate de multe ori muuuuuuult mai fain decat ar fi facut-o oricine altcineva.
Va multumesc pentru ca mai exista si romani care s-au remarcat si prin altceva decat prin aparitia la stiri pentru furt/viol/omor.
Va multumesc pentru ca dupa atata timp in care am simtit nationalitatea mea ca pe un complex, in saptamana aceea la Chicago m-am simtit nemaipomenit de bine in pielea mea romaneasca.

Tuesday, October 28, 2008

Chicago - Gone With the Winds

Back to UK. Sunt atat de multe lucruri de povestit, atat despre Chicago, cat si despre oamenii de acolo, despre mediul business, despre romani si modul in care le sunt acum recunoscatoare, incat am sa revin cu cateva posturi despre toate astea cat de curand.

Deocamdata postez cateva poze cu unul dintre orasele care m-au lasat breathless....Totusi, nu as vrea sa locuiesc acolo.
Mai multe poze aici

Pe curand.

Monday, October 20, 2008

Emblematically Scotland: St. Andrews

St. Andrews este unul din orasele emblematice ale Scotiei. DEsi are doar 18 mii locuitori, este unul dintre cele mai pline de viata orasele pe care le-am vazut pana acum, este foarte pitoresc, intim si primitor.
Supranumit "house of the golf", St Andrews gazduieste campionatele mondiale de golf si este renumit pentru calitatea cursurilor de golf, apreciate de cunoscatori.
St Andrews are cea mai veche universitate din Scotia (fondata in sec. 15), universitate unde de altfel au studiat Kate Middleton (ca sa o dam in modenitati, prietena printului William) si cred ca si printul Harry a invatat pe aici. SE pare ca St Andrews e un loc plin de insemnatate istorica...marii regi ai SCotiei au fost incoronati aici.
Mi-au placut si castelul (ruine mai mult, un fel de Bran reloaded), si catedrala. Scotienii apreciaza foarte mult radacinile lor si le place sa se mandreasca cu ele.
Poate mai mult decat in alte parti ale Scotiei m-a impresionat linistea si relaxarea care te cuprind. Nu imi imaginez pe cineva incruntat, nervos, stresat sau ne-zambaret around.
Cred ca mi-ar place sa locuiesc aici.
Sa nu uit. DAca inainte ma fascina la ei, acum incepe sa ma enerveze cumva. Scotienii au cu totul alta temperatura a corpului decat a restului lumii. DAca la noi media e sa zicem 37, la ei e cred minus 5. Cum altfel sa crezi cand tu esti cu geaca de iarna iar ei vin in pielea goala (a se vedea exemplul de jos) de la surf si merg lipa lipa in slapi having the greatest time. Mi se face frig cand ii vad.
Iar fetitele...in fustite tot timpul si cu sosetele cand afara sunt 3 grade. Oamenii astia nu au cuvantul raceala in dictionar.

O sa revin la St Andrews.

Tuesday, October 7, 2008

"If you can't handle me at my worst you sure as hell don’t deserve me at my best!!"

To whom it may concern...

De ce imi e dor. Intr-o maniera Bridget Jones

7 Octombrie 2008 - am implinit o luna si cateva zile de cand sunt "scotian".

Regrete so far (0; de fapt am avut unul mic intr-o zi, dar era mic mic si l-am uitat)
Calorii (2.000.000 sau prea multe pentru a le putea numara).
Zile cu ploaie (vreo 3-4 din 30, hmmm...not baddd)
Potential boyfriends (2). Actual (1)
Plapume cumparate (2) Paturi (0)
Amenzi de circulatie (0; se pare ca inca nu a aparut amenda pentru ca am trecut pe spatiul pietonal)

Nu imi e dor de multe de acasa. Lasand la o parte fiintele (Nur e in cap de lista), mi-e dor de urmatoarele lucruri:
  • Sa umblu in chilotzi prin casa fara sa imi inghetze fundul
  • Sa imi sune telefonul de dimineata pana seara, si io sa ma enervez ca suna atat de mult si sa raspund pe un aer deranjat ca si cum as fi extrem de ocupata
  • Sa aud tziganii din spatele blocului urland "Fiare luaaaaaaaammmm...fiare vechi luaaaaaaaaaaammmmmmmmmm" cu regularitate la fiecare jumatate de ora de parca ti-ai updata decizia de a arunca fiare vechi atat de repede
  • Sa beau bere la crasmele si terasele pline ochi din Regie unde berea la halba costa 40 de mii (parca atat era)
  • Sa copii in nesimtire si ilegalitate cele mai noi filme de pe DC++
  • Sa ma sune mama de zece ori pe zi si sa ma intrebe daca am mancat, daca m-am imbracat sa nu imi fie frig si sa ma tina 20 de minute sa imi povesteasca cum si-a imbunatatit retzeta de musaca

Nimic nu pare neinlocuibil/nesubstituibil pe lista asta. Poate mai putin tiganii.

Monday, October 6, 2008

Tennents. The no hangover beer.

Cautam de mult o bere care sa nu dea dureri de cap a doua zi sau mahmureala.
In sfarsit, se pare ca am gasit-o.


Frumos e ca nu numai ca nu da dureri de cap daca ai baut-o, nu da mahmureala nici daca ai baut-o dupa ceva cantitate considerabila de votca.

Hai noroc!

Sunday, October 5, 2008

Chocolate iced ring donuts

Dimineata..pranz ...seara.

Cam asta e noul meu meniu din Scotia.

Am toate sansele sa devin curand mama elefantilor.

Tuesday, September 30, 2008

Home, new home

M-am mutat in casa nouaaaa! Yupiii yeyyy!!!!

Facand un calcul sumar in care includ si caminele studentesti in care am stat in Germania, Italia etc, am ajuns la onorabila varsta de 14 casute:)

Dar e cea mai faina dintre toate. Si nu pentru ca nu are mobila (dragutul de A.L. s-a oferit sa imi doneze canapea si sofa bed si fotolii), dar pentru ca e cea mai luminoasa, mai spatioasa, mai racoroasa (brrr) si pentru ca e casuta mea din Scotia. Funny e ca are 120 de ani:) si e printre cele mai noutze din Dundee.
Are privelisti superbe catre raul Tay si cel mai important...e aproape de toate pub-urile faine. Asa ca sambata seara ne-am cinstit cu o delicioasa sampanie.

Mai ramane doar sa ma obisnuiesc si sa conduc (pe stanga). Ce greu eeeeeeeeeeeeeee :(

Friday, September 26, 2008

Smell of North Sea

Fiecare om are propriul mod de a adulmeca locurile pe care le viziteaza.
Felul meu se apropie cred mai mult de cel al cainilor, pentru ca e oflactiv. Percep intai stimulii oflactivi ai unui loc si imi construiesc o percetie bazata intai pe reactia la acesti stimuli.

In Arbroath mirosul este deosebit de tot ce am cunoscut pana acum. Fiind pe malul marii, evident ca e un miros de mare....am observat insa ca fiecare mare isi are mirosul ei, iar in Arbroath Marea Nordului miroase a peste si alge si sare multa multa. Nu e un miros care sa te faca sa sa sari innebunit in valurile care nu sunt de altfel atat de inspumate ca in Marea Neagra, dar e un miros pe care vrei sa il tragi adanc in tine incat sa iti ajunga in cele mai periferice capilare. Pentru ca ai impresia ca o sa alunge tot ce e rau si trist si o sa lase un nisip fin de reflux.

Mirosul de mare sarata nu se simte izolat insa. Tot timpul in Scotia ai in nari mirosul unei ierbi proaspat taiate. Bine, probabil si pentru ca se taie foarte des :) Insa amestecul de iarba proaspat taiata si mare sarata creeaza o senzatie unica si deosebit de reconfortanta.

Ma gandeam zilele astea la cat de relaxati sunt scotienii....nici nu ai cum sa fii altfel cand traiesti intr-un mediu atat de relaxant.

Sunday, September 21, 2008

China in my eyes. Sau mituri chinezesti dupa intelesul meu

Un amestec de impresii si senzatii contradictorii. Cam asta e aparent China in ochii mei. Dar in mod surprinzator s-a dovedit a fi exact cum ma asteptam.
O sa imi organizez parerile dupa aspectul pozitiv/negativ al senzatiilor pe care mi le-au creat.

Ce imi place la China:
1. comunismul (asta o sa o trec si la negative:)). A fost placut sa retraiesc clisee ale momentelor comuniste, care mai mult sau mai putin sunt la fel cum erau pe vremea comunismului romanesc: formalism excesiv exprimat prin expresii de genul: respect pentru comitetul organizatoric, stimate domnule presedinte blabla; sunt un popor foarte putin individualist, spiritul comunitatii este simtit peste tot, iar el determina un simt al responsabilitatii civice deosebit de dezvoltat.

2. mancarea (a se citi mancarea chinezeasca ce nu include nimic miscator) este una din cele mai gustoase si mai dietetice pe care le-am intalnit. Si nu prea e asemanatoare cu ce mancam la restaurantele noastre chinezesti; e clar ca ele europenizeaza mult mancarea lor traditionala.
Dulciurile nu sunt grozave, dar carnea de rata si de miel au un stil absolut original de preparare.

3. preturile. Incredibil de ieftine, am mancat o cina cu doo feluri, doo beri, o cafea si un fel de muffin cu ceva de genu 5 dolari. In centrul Dalian-ului

4. calitatea serviciilor hoteliere. Marriot-ul din Tianjin are cu cel putin doua stele peste cel din San Francisco

5. viata de noapte. 10 pm e ora la care chinezii incep sa iasa in oras, strazile se umplu de vanzatori ambulanti, de lumini de toate culorile, de oameni care mananca, danseaza, canta, se imbrancesc usor, desigur din lipsa spatiului. Si zumzetul tine pana dupa miezul noptii

6. mall-urile. Chinezii redefinesc cu totul conceptia generala despre mall. Mallurile chinezesti sunt niste constructii arhitecturale gigant, cu peste 7 etaje, fiecare etaj avand o amprenta de cateva ori mai mare decat cea a unui mall european. Impresionant...si mai ales colorat. They really like colors, don't they. And red is everywhere.

7. modul lor de a face business. Inmneaza cartile de vizita cu ambele maini, o iau pe a ta cu ambele maini desigur, o citesc circa 10 minute. Se concentreaza foarte mult sa te cunoasca inainte sa faca afaceri cu tine, e clar un relationship way of doing business rather than a transactional one.

Sa trecem la ce nu imi place
1. mirosul de mancare. E peste tot: la hotel, in salile de conferinta, pe strada, in taxi. Ai impresia ca ti se umplu narile de aburii orezului proaspat fiert sau ai carnii de orice ar putea fi fiert.

2. comunismul. Utopie sau nu, doctrina socialismului nu a fost niciodata preferata mea. Cat despre comunism...in conditiile unui secol 21, in care circulatia informatiei si a oamenilor din alte tari sunt posibile in China, devine interesant sa vezi cum comunismul poate rezista...chiar si intr-o forma sa o numesc deformata a imaginii pe care mi-o aduc aminte de cand aveam 9 ani.
De ce nu imi place comunismul lor? Pentru ca i-a transformat foarte urat. Nu stiu daca sa zic transformat...nu am certitudinea ca evolutia lor ar fi fost alta in absenta lui..doar emit ipoteza unui efec nociv al comunismului asupra modului in care societatea si mai ales indivizii s-au dezvoltat in mediul ala. Cumva i-a indobitocit. Cu riscul de a parea rautacioasa...cred totusi ca i-a transformat in niste executanti orbi ai unor reguli absurde, le-a ingradit total creativitatea, spiritul liber. Chinezii sunt niste oameni foarte draguti, prietenosi, te castiga imediat cu aparenta naivitate (spun naivitate, pentru ca io o vad ca pe un fel de masca...sub naivitatea lor, pe care uneori ai lua-o drept prostie poate ei vor sa te faca vulnerabil tocmai prin faptul ca ii subestimezi), de aceea prefer sa dau vina pe sistem pentru faptul ca uneori, la unii dintre ei, ai impresia unei inteligente cenzurate. Ma intreb ce s-ar fi intamplat cu noi in conditiile unui comunism prelungit.

3. organizarea si calitatea oricaror servicii (in afara celor hoteliere). Cand te duci in China, asteapta-te ca nimic din ceea ce ai organizat sa nu mearga. Partenerii de afaceri nu te asteapta la aeroport pentru ca desigur ca au inteles ca ajungi la "Domestic Arrivals", companiile de taxi iti citesc prost numele hotelului, biletul tau de avion de intoarcere evident ca nu e bun, pentru ca e electronic, iar ei nu stiu ce e un bilet electronic, asa ca trebuie sa alergi pe la 20 de alte birouri sa explici conceptul de bilet electronic. Pentru fiecare job in China sunt angajati cred 3-4 oameni care sa se ocupe de un task. Evident ca ei nu fac fata, asa ca mai cheama pe cate unul, doi sa le ceara sfatul, iar acestia mai cheama pe cineva. Te trezesti ca in fata ta sunt 10 oameni care se uita incruntati la tine, tzipa, urla si in cele din urma iti dau la telefon pe cienva care vorbeste engleza.

4. nimeni nu vorbeste engleza. In aeroport, la conferinte (foaarte putini vorbeau), la hotel, in taxi, magazine, nu mai vorbesc de restaurante.

5. Ceaiul. Are un pregnant gust a parfum. De unde stiu? Mi s-a intamplat sa ma parfumez odata cu limba scoasa:)

Una peste alta, China e un loc de lume fascinant. Il percep ca pe un amestec de culori si mirosuri pe care nu le mai intalnesti nicaieri. E clar o destinatie de vizitat. DEsigur, depinde de scopul vacantei si de profilul turistului.
More pictures here

Saturday, September 6, 2008

Punct. Si de la capat. Si ce capat....

Pentru a cata oara imi iau trollerul frumusel si pornesc spre alt colt de lume? Cred ca a treia oara...De data asta capatul e malul Marii Nordului.

De data asta am ajuns in Scotia. E o mic colt de lume care a facut click cu mine de cand am pus prima data piciorul pe.
Scotia e o bucata de tara ce mi-a devenit draga incredibil de repede. Sper sa ii fi devenit si io ei si sa nu ma mai lase sa ma zbengui aiurea prin lume.

Scotia e o tara in care traiesc desigur scotieni...oameni a caror aparenta modestie iti induce ideea unei ipocrizii, idee ce se dovedeste falsa intr-un final in care le descoperi sinceritatea debordanta, umorul atat de subtil si cumva atat de natural, amabilitatea sincera pe care pana acum nu am mai intalnit-o atat de nonsalant afisata (obositoare parca amabilitatea asta. pentru ca imi ridica problema reciprocitatii ei, ori mie, ca o acritura ce is, nu imi vine atat de natural sa raspund la fel unei amabilitati atat de generoase - chiar, de ce oare li s-a format stereotipul de zgarciti..nu mi s-au parut deloc. Nici material vobind adica)

DE cand am ajuns mi s-au intamplat atat de multe lucruri frumoase, incat parca sunt intr-o continua stare de semi-ameteala. De la jobul care se dovedeste o oportunitate mult mai interesanta decat ma asteptam, la colegii si cei doi presedinti ai companiei care sunt profesionisti cu cateva zeci de ani experienta in industria asta noua pe care o explorez, si industria in sine - pentru cineva pentru care "coke" nu putea sa insemne decat coca cola ma vad peste noapte responsabila de strategia de marketing international a unuia dintre liderii mondiali pe un subansamblu de produse din industria otelului.

Imi aduc aminte cand am ajuns in prima zi la Oracle...nu aveam computer, abia era cineva cu care sa vorbesti despre obiective si activitati...Aici din prima zi ma astepta o agenda super bine pusa la punct, un laptop, calculator deschis pe noua mea adresa de mail in care ma asteptau desigur cateva mailuri, carti de vizita noi noute stralucind pe birou si colegi urandu-mi un bun venit atat de calduros, ca mi-a parut asa rau ca in geanta nu au incaput ceva suveniruri, din Romania, cu fata lui Dracula sau nu, dar macar sa am si io ceva pregatit pentru ei.

Luni plec in China.
Ni hao...

PS: Am sa mai scriu...cred ca mi s-a trezit iarasi cheful de a scrie..

Wednesday, August 6, 2008

Wana recomanda Aqvila

Ii gasiti aici.

Cele mai bune prajituri de casa (belive me, i know), muntele la 10 metri, top of the line conditii de cazare si entertainment, oamenii cei mai genuine draguti care exista in HORECA romaneasca (de la domnul de la receptie, doamnele care se ocupa cu amenajarea meselor, cele de la bar etc. De unde or fi picat, ma intreb. Cred ca sunt platite dupa cat de mult si sincer zambesc oaspetii in preajma lor). Da, m-am facut un elefant cat am stat la ei, dar nu imi pare rau deloc.
In Rucar Arges, langa Petrom faci dreapta si pe un drum forestier ajungi sus la vilele Aqvila. As vrea sa il intalnesc pe patron, sa vad cum arata un om din Romania care stie ca in spatele succesului oricarei afaceri e respectul infinit fata de cel care iti calca pragul. Felicitari!

Un mic inconvenient ar fi ca e deschis doar pentru turismul de afaceri. Dar cum teambuildinguri, teamlunch-uri, business weekends si alte din aceeasi familie se practica pe scara larga in Romania multinationalelor, e foarte posibil sa se iveasca ocazia de a ajunge aici.
Ian a promis ca vine cel putin o data la 3 luni. We'll see...

De ce nu am sa imi cumpar niciodata Apple - uri

Pentru ca...arata trendy flandy cu nitzica aroma gay? Gresit. Nu de asta. De fapt Book Air ala e chiar fain.

Pentru ca..au o gramada de functionalitati ciudate de care nu ai nevoie? As trece si peste asta.

Ba pentru ca nu e posibil la un produs nou noutz sa il folosesti 2 minute si apoi sa pice de tot. Da bine, oi fi io in procentul ghinionistilor care primesc produse cu eroare de fabricatie, dar citind pe forumuri, procentul asta e cam mare.

Ma simt ca un copil care o primit de la Mos Craciun un cadou stricat.

Pacat. Good Bye Apple. For Good!

Tuesday, July 29, 2008

Cel mai trist magarus din lume

Este la Valea Plopului, cu doua case mai la stanga fata de biserica satului.

Captiv intr-o curte cu garduri de penitenciar (din sarma ghimpata de la metrul 2 la 2 jumate), langa o casa nelocuita de cel putin un deceniu, fara apa, cineva cu care sa se joace/interactioneze, magarusul trist traieste zi dupa zi fara sa faca nici o diferenta. Nu mai asteapta nimic, nu viseaza la nimic. E doar trist.

L-as fi luat cu mine daca ar fi incaput in masina.

Wednesday, July 16, 2008

Marroco Daydreaming

Mi s-a facut dor de Maroc zilele astea.
Unii pleaca in Tenerife, altii in Creta, fiecare isi planifica zilele de vacanta undeva intr-o destinatie cat mai exotica. Involuntar m-am intrebat unde as vrea sa ma duc io (cum sunt cumva intre planuri de relocare, nu stiu ce am sa fac vara asta), unde mi-ar place sa petrec cele 10 sau cate zile oi mai avea de luat.
Prima destinatie care imi vine in minte e Machu Pichu (including ayahuasca - intotdeauna m-a fascinat ritualul asta al shamanilor, l-as incerca fara sa stau pe ganduri), apoi Vietnam si India.

Si fara sa stau pe ganduri, m-as reintoarce de zeci de ori in Maroc.

Asa mi s-a facut un dor sa revad Maroc-ul. E cea mai fascinanta lume pe care am intalnit-o vreodata. Si atat diferita de civilizatia si cultura europeana. Amestec de mirosuri diferite, limbi pe care nu le inteleg, priviri usor suspecte, imbracaminte aparent absurda pentru temperaturile de peste 40 de grade, culori care iti imbata ochiul, saracie si lux pe aceeasi strada, un fel de mizerie aparent lipsita de igiena, desert mistic care te fascineaza pentru ca nu poti patrunde cu nici un chip in secretele atat de ascunse si totusi accesibile intelegerii.
Pentru un european abia ajuns in Tanger, care nu sta la hotel de 4 stele (am stat in prima noapte la o pensiune traditionala, cu paturi din piatra si fara acoperis) totul ar parea la o prima vedere infricosator.
Mirajul te patrunde pe masura ce il mirosi mai cu nesat. Culorile si fascinatia Marocului pun stapanire pe tine cand incepi sa te uiti mai mult la oameni pentru a le intelege ceva din simplitatea lor; cand intelegi ca simplul motiv ca e diferit de tine nu il face un potential dusman, cand vezi ca marocanii traiesc fiecare farama a vietii lor cu un nesat si un orgoliu nemaipomenit, indiferent de cat de primitiva ar fi ea pentru noi.
As putea sta ore intregi sa vorbesc despre Maroc si despre Marrakesh, despre cel mai mare, mai aglomerat si mai fascinant bazar din Africa (Jamma'el Fna), despre cat de romantica e Casablanca in amurg, despre cat de mult mai faine sunt trenurile in Maroc decat in Romania, despre ce atentie si amabilitate si respect sunt acordate turistilor, despre cat de fericita, relaxata, libera, continuu fascinata m-am simtit acolo.
Mi-e dor de Maroc. Clar.

Tuesday, July 15, 2008

Give Blood!

..Romanian doctors are soo anxious to humiliate you.

Dureaza aproximativ patru ore. De o umilinta si aglomeratie crunte. Asta daca vii la 8 fix (cand scriu ei ca ar incepe programul, desi - sa le zic doamne?- le doctor vin abia pe la 9), pentru ca daca vii mai tarziu deja incepi sa pierzi numarul.

Patru ore amare in care oamenii care asteapta sa doneze sange (e vorba de donatul benevol, fara nici un fel de "compensatie" de genul bonuri de masa, reduceri de transport) se cearta, injura, imbrancesc in usa care nu se mai deschide odata. Evident ca traditionala strategie a imbrancirii nesimtite functioneaza; unii peste altii se inghesuie intr-o valtoare pentru care principalii vinovati sunt doctorele si asistentele care isi beau cafeaua linistite dincolo de usa. Din cand in cand, mai iese o tanti asistenta consternata de galagia creata si care ne arunca niste cuvinte ca la o gasca de elevi din curtea scolii: "V-am spus sa faceti liniste. Nu se aude ce am zis?"
La un moment dat apare o mama disperata a carei fiica e pe masa de operatie si are nevoie urgenta de plasma. Nu pare sa impresioneze pe nimeni. Mai ales din cei care sunt acolo pentru a salva vieti prin meseria lor. In cele din urma am vazut-o iesind cu o punga; nu i-a ajutat insa. Fetita ei a murit pe masa de operatie.

Culmea ironiei e ca pe pereti sunt o multime de afise publicitare emotionante sustinand importanta donarii sangelui pentru a salva vieti. Ce ironie ca nu are cine sa ne primeasca sangele. Sa organizeze primirea sangelui. Sa nu descurajeze pe cineva care chiar vrea sa ajute.

M-a scarbit experienta de azi. Ma scarbesc spitalele din Romania si cea mai mare parte din personalul care il deserveste. Prefer sa mor direct decat sa ajung pe mana lor. Cuvantul omenie nu inseamna nimic pentru ei.

Monday, July 14, 2008

Sunt zile

Sunt zile in care existenta ta se scurge fara a avea nici o legatura cu tine. Asisti pasiv la tot ce ti se intampla, nu iti dai seama prea bine daca ti se intampla tie, nu te impresioneaza nimic, e ca un serial din acelasi film pe care il vezi in fiecare zi. Stii cumva ca ai un rol in filmu asta, dar totul curge de la sine, nu trebuie sa spui multe replici si sa joci multe scene; stii ca maine iar o sa fii tu, speri doar ca vei avea ceva mai multa implicare in filmul asta.

Sunt zile in care astepti sa se intampla ceva. Bun, rau, orice numai sa te scuture putin din senzatia de semi-somnolenta in care lancezesti. Nu stii cand a inceput, cum a inceput, ce a declansat-o sau cum sa o faci sa plece. Stii doar ca vrei sa te trezesti cumva.

Sunt zile in care nu stii daca ploua afara, nu iti dai seama cum ai ajuns din punctul A in punctul B, nu reusesti sa retii nici una dintre fetzele pe care le-ai intalnit pe strada in ziua aia, ce ai mancat la pranz, daca ai mancat, incepi sa te intrebi ce rost are tot ce ti-ai planificat cu ardoare in ultimele luni si tot efortul pe care l-ai depus sa indeplinesti planurile.

Sunt zile in care nu iti pasa de ce zi e. Sau de ce zi vine maine si ce aduce.

O astfel de zi e azi.

Tuesday, July 8, 2008

Have you ever?

Se pare ca e la mare moda, dar nu am rezistat sa nu il fac si io. Jocul celor 200 de intrebari.

Trebuie sa dai checked la cate din celel enumerate mai jos ai facut pana acum.

Bought everyone in the pub a drink
Swam with wild dolphins
Climbed a mountain.
Taken a Ferrari for a test drive
Been inside the Great Pyramid
Held a tarantula.
Taken a candlelit bath with someone
Said 'I love you' and meant it
Hugged a tree
Done a striptease.
Bungee jumped.
Visited Paris.
Watched a lightning storm at sea
Stayed up all night long, and watch the sun rise

Seen the Northern Lights
Gone to a huge sports game
Walked the stairs to the top of the leaning Tower of Pisa
Grown and eaten your own vegetables
Touched an iceberg
Slept under the stars
Changed a baby's diaper

Taken a trip in a hot air balloon
Watched a meteor shower
Gotten drunk on champagne
Given more than you can afford to charity
Looked up at the night sky through a telescope
Had an uncontrollable giggling fit at the worst possible moment

Had a food fight
Bet on a winning horse
Taken a sick day when you're not ill
Asked out a stranger
Had a snowball fight
Photocopied your bottom on the office photocopier
Screamed as loudly as you possibly can
Held a lamb
Enacted a favourite fantasy
Taken a midnight skinny dip
Taken an ice cold bath
Had a meaningful conversation with a beggar
Seen a total eclipse
Ridden a roller coaster
Hit a home run
Fit three weeks miraculously into three days
Danced like a fool and not cared who was looking
Adopted an accent for an entire day
Visited the birthplace of your ancestors
Actually felt happy about your life, even for just a moment
Had two hard drives for your computer
Visited all 50 states
Loved your job for all accounts
Taken care of someone who was shit faced
Had enough money to be truly satisfied
Had amazing friends
Danced with a stranger in a foreign country

Watched wild whales
Stolen a sign
Backpacked in Europe
Taken a road-trip
Rock climbing
Lied to foreign government's official in that country to avoid notice

There is no #61.
Sky diving
Visited Ireland
Been heartbroken longer then you were actually in love
In a restaurant, sat at a stranger's table and had a meal with them
Visited Japan
Benchpressed your own weight
Milked a cow
Alphabetised your records
Pretended to be a superhero
Sung karaoke
Lounged around in bed all day
Posed nude in front of strangers
Scuba diving
Got it on to "Let's Get It On" by Marvin Gaye
Kissed in the rain
Played in the mud
Played in the rain
Gone to a drive-in theater
Done something you should regret, but don't regret it
Visited the Great Wall of China
Discovered that someone who's not supposed to have known about your blog has discovered your blog
Dropped Windows in favor of something better
Started a business
Fallen in love and not had your heart broken
Toured ancient sites
Taken a martial arts class
Swordfought for the honor of a woman
Played D&D for more than 6 hours straight
Gotten married
Been in a movie
Crashed a party
Loved someone you shouldn't have
Kissed someone so passionately it made them dizzy

Gotten divorced
Had sex at the office
Gone without food for 5 days
Made cookies from scratch
Won first prize in a costume contest
Ridden a gondola in Venice
Gotten a tattoo
Found that the texture of some materials can turn you on
Rafted the Snake River
Been on television news programs as an "expert"
Got flowers for no reason
Masturbated in a public place
Got so drunk you don't remember anything
Been addicted to some form of illegal drug
Performed on stage
Been to Las Vegas
Recorded music
Eaten shark
Had a one-night stand
Gone to Thailand
Seen Siouxsie live
Bought a house
Been in a combat zone
Buried one/both of your parents
Shaved or waxed your pubic hair off
Been on a cruise ship
Spoken more than one language fluently
Gotten into a fight while attempting to defend someone
Bounced a cheque
Performed in Rocky Horror
Read - and understood - your credit report
Raised children
Recently bought and played with a favourite childhood toy
Followed your favorite band/singer on tour
Created and named your own constellation of stars
Taken an exotic bicycle tour in a foreign country
Found out something significant that your ancestors did
Called or written your Congress person Member of Parliament
Picked up and moved to another city to just start over
...more than once? - More than thrice?

Walked the Golden Gate Bridge
Sang loudly in the car, and didn't stop when you knew someone was looking
Had an abortion or your female partner did
Had plastic surgery
Survived an accident that you shouldn't have survived
Wrote articles for a large publication
Lost over 100 pounds
Held someone while they were having a flashback
Piloted an airplane
Petted a stingray
Broken someone's heart
Helped an animal give birth
Been fired or laid off from a job
Won money on a T.V. game show
Broken a bone
Killed a human being
Gone on an African photo safari
Ridden a motorcycle
Driven any land vehicle at a speed of greater than 100mph
Had a body part of yours below the neck pierced
Fired a rifle, shotgun, or pistol
Eaten mushrooms that were gathered in the wild
Ridden a horse
Had major surgery
Had sex on a moving train
Had a snake as a pet
Hiked to the bottom of the Grand Canyon
Slept through an entire flight: takeoff, flight, and landing
Slept for more than 30 hours over the course of 48 hours
Visited more foreign countries than U.S. states
Visited all 7 continents
Taken a canoe trip that lasted more than 2 days
Eaten kangaroo meat
Fallen in love at an ancient Mayan burial ground
Been a sperm or egg donor
Eaten sushi
Had your picture in the newspaper
Had 2 (or more) healthy romantic relationships for over a year in your lifetime
Changed someone's mind about something you care deeply about
Gotten someone fired for their actions
Gone back to school
Changed your name
Petted a cockroach
Eaten fried green tomatoes
Read The Iliad
Selected one "important" author who you missed in school, and read
Dined in a restaurant and stolen silverware, plates, cups because your apartment needed them.
...and gotten 86'ed from the restaurant because you did it so many times, they figured out it was you
Taught yourself an art from scratch
Killed and prepared an animal for eating
Apologised to someone years after inflicting the hurt
Skipped all your school reunions
Communicated with someone without sharing a common spoken language
Been elected to public office
Written your own computer language
Thought to yourself that you're living your dream
Had to put someone you love into hospice care
Built your own PC from parts
Sold your own artwork to someone who didn't know you
Had a booth at a street fair
Dyed your hair
Been a DJ
Found out someone was going to dump you via LiveJournal
Written your own role playing game
Been arrested

Nu stiu care e ideea...dar sigur mie mi-ar place sa dau checked la cat mai multe din astea 200. Deocamdata 84 out of 200...hmm

Sunday, July 6, 2008

Eternul pupincurism romanesc

Happy birthday, America!!! Yeeeaaaahhhh ce sarbatoare mareee!!!
Hai sa blocam Kiselefful ca sa va aratam ce bine stim sa mai dam o limba (ma scuzati) on your shiny american ass..

Sunt convinsa ca de 1 decembrie si ei inchid de tot in Washington Pennsylvania Ave. (unde-i White House) sau Union Street-ul din San Francisco. In onoarea noastra, sa ne sarbatoreasca, nu, cum ar fi fair. Sau sa il sarbatoreasca pe Teo Peter pe care dupa ce l-au ucis, au avut si nesimtirea sa musamalizeze totul. Nu-i nimic, noi tot iubim US-ul, si de cate ori avem ocazia ne umezim limbile pentru their american ass.

Si pentru ce? Care is avantajele supreme aduse poporului asta amarat si pupincurist? Ce obtinem cu eterna noastra slugarnicie? Sa ne explice presenditele nostru zambitor.
Mi-e scarba. Nici macar orgoliu nu i-a mai ramas tarii asteia.

Tuesday, July 1, 2008

Sex, drogs and rock&roll

Nu a fost sex (not that i know of:)), nici drogs, nici rock and roll. Dar a fost o super distractie, si imi place sa o asociez cu sintagma de sex, drogs& rock and roll.
E vorba de weekendul trecut. La de acum clasicul festival de la Nemtisor. Festival de soare, bere, gratar si dans pana dimineata.

Participantii (mi-au cerut sa ii mentionez pe fiecare, impreuna cu CNP-ul aferent:)):
- Florin (aka Florica din codru, Faplo) e "fratele" meu. Colegi de liceu, facultate, cumva si de scoala generala, apoi frati de pahar, chefuri, de bune si rele laolalta. Una peste alta, Flori e cel mai fain fratior al meu
- Octa e cel mai simpatic martzian pe care l-a vazut Ceahlaul

- Tzuku e cel mai zanatic si (zice el) disturbed coleg de joaca:)
- Mariuca (Mary Loo) - cea mai sexi doctora stomatolog pe care a vazut-o Iasul

- Ionutz cel mai nou membru al grupului (sper sa il mai vedem la ochisori) - mi-a placut din prima de el, are un fel de a fi simplu si placut. Bine, ma dau batuta: e sexi si face rafting:)

- Victor si Gaby - doi noi recruti in grup. Au fost initiati in festival, dar cum sunt inca foarte tineri, is prea usori de bagat sub masa. Totusi, au fost primii la urcat pe munte, deci brava.

Fiecare dintre noi are probabil micul lui spatiu in care se refugiaza sa isi incarce bateriile, mica lui lume in care traieste o copilarie continua, unde poate fi ce vrea el sa fie si unde respira cel mai curat si mai dulce aer. Pentru mine acel loc e Nemtisor. E mai mult decat o casa a bunicilor mei unde am crescut pana la 3 ani, mai mult decat un loc de un verde crud, cu livada plina de iarba pana la genunchi si o curte acoperita cu o vie deasa unde poti sta sa te ascunzi de soarele arzator de vara. Este locul meu, micul meu univers, o parte din mine. Iar cei ce simt pulsul lui, automat ma simt si pe mine, si de aia imi sunt asa dragi. Vorbesc de membrii fondatori ai festivalului: Flori, Tzucu, Octav si Mari.

L-am numit Festival pentru ca se desfasoara cu regularitate de 3-4 ori pe an. In ce consta? Un fel de joc de-a vacanta, unde ca niste copii nebuni scapati de agitatia orasului ne udam pana la piele cu apa rece ca gheata a pompei din curte, mancam cele mai faine gratare din lume, urcam pe munte (am urcat pana la cascada Duruitoarea, pentru ca Nemtisor e aproape de Durau), bem berea lu Tanti Maricica de la baru de alaturi (acum 4 ani i-am terminat-o de tot, ca a inchis coshmelia tanti Maricica si a plecat la mare) sau vinu lu tata (cand are un an bun) si dansam ca nebunii pana in zori. Uneori suntem 20, alteori 10, alteori 6-7. Uneori mergem vara, alteori toamna cand e frig afara si facem un foc mare mare in soba.
Dar de fiecare data insa e la fel de frumos. Cu oameni dragi, intr-un loc drag....Sper sa mai mergem anul asta.
Mai multe poze aici

Wednesday, June 18, 2008

Nu prea poti da gol daca nu nimeresti poarta, nu-i asa?

Asa am o dezamagire... Pacat de avantu specific romanesc, pacat de suporteri, de vecinii care si-au scos plashmile:) in spatele blocului, de berea care s-a scurs in terasele pline ochi, pacat de aia care s-au macelarit in Piata Revolutiei, pacat de olandezi care numai nu ne-au rugat sa le dam gol.

Io nu pot sa inteleg mentalitatea jucatorilor, antrenorului si a echipei noastre de fapt. Cand stii ca ai facut doua meciuri bune, ca ai atatea sanse inainte, cand simti 23 de milioane de oameni a caror inima pulseaza pentru tine...tu sa nu musti din teren, sa te zbati, sa alergi, sa te dai peste cap numai ca sa castigi.

Nu...baietii nostri parca erau la un meci amical, se dezmorteau nitel, mai stateau, mai alergau putin....M-au facut sa imi dau seama ca meciul cu Italia a fost o intamplare, s-au buricat si ai nostri asa putin ca au avut chef....

Iar Olanda...doamne...pai primele 55 de minute ne-au deschis poarta, apararea, nu ne-au deranjat, nu ne-au alergat...ne invitau sa le dam un gol. Clar! Italienii in locul nostru ar fi luptat pana la sange, ar fi marcat cel putin 3 goluri.

Imi doresc sa fi jucat cu Olanda in primul meci din grupa. Sa ne fi batut cu 5-0, si sa ne fi dezumflat total pentru restul meciurilor, cat si pentru urmatoarele europene.

Ca sa nu se fi alimentat sperantele astea absurde in capul nostru. Ca si cum locul nostru ar fi undeva printre echipele alea tari. Ca nu e. Mai avem de stat acasa. Noi nu avem mentalitate de luptatori, de castigatori. Dar mai stii...o fi candva vreo speranta. La urma urmei si curajul se invata, nu-i asa?

Tuesday, June 17, 2008

Dance them... to the end of life!

Oh let me see your beauty when the witnesses are gone
Let me feel you moving like they do in Babylon
Show me slowly what I only know the limits of
Dance them to the end of life ....
Hai Romania!!!!!

Despre spam. Despre agentii online de recrutare de toata jena: hipo.ro, Catalyst. Si despre cum o sa ii ard de nu se vad!!

Io is un om destul de pasnic. Si calm. Ma enervez destul de greu, si chiar daca atunci cand se intampla ma fac leu paraleu, repet: ma enervez destul de greu.

Aseara a fost unul din momentele de leu-paraleu. Si cum sa nu fie, cand sunt doua saptamani in care tot primesc mailuri de la cate un "agarica" [DragosGheban, CorinaNegrescu, AncaToma etc] @catalyst.ro, care, ca niste cunoscatori ce is, ma anunta ca "experienta si cunostintele tale de limba germana te recomanda pentru unul dintre Joburile deschise acum la HP." sau, dupa caz: Accenture, Delloite si care mama zmeilor or mai fi. A..sa nu uit, nu am intrat in viata mea pe site-urile lor, sau sa ma fi inscris in vreo aplicatie de-a lor.

Inca as mai fi avut rabdare sa le sterg cuminte si sa nu ma agit, pana cand a inceput si pe SMS. Deja strategia lor, pe langa prosteasca devina si agresiva. Adica oamenii astia ma incoltesc din toate partile si io nu pot sa fac nimic pentru a-i opri? Cine le da lor dreptul sa se foloseasca atat de abuziv de datele mele personale?
Am intrat la ei pe site sa caut un contact, pe cineva la care sa plang, sa le zic sa ma lase domle in pace.
Si cand credeam ca singura solutie sa imi fac dreptate e sa le pun o bomba, am descoperit ceva dragut: Legea nr.365/2002 care zice ca "Efectuarea de comunicari comerciale prin posta electronica este interzisa, cu exceptia cazului in care destinatarul si-a exprimat in prealabil consimtamantul expres pentru a primi asemenea comunicari" si ca exista si o Autoritate Nationala pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei (ANRCTI) care se ocupa ca legea asta sa fie bagata in seama.

Ca atare, plina de curaj braveheart-ian deschid mailu, ii trec in "to" pe toti nenii si tantile de mi-au dat mail si cu gandul, ca gata, i-am facut le scriu despre cat de ne-etic e ce fac ei acolo, ca sa nu mai zic de cat e de ilegal. Ba am amintit si de Autoritatea sus numita, ca un aliat al meu asa ca sa aiba grija sa nu ma mai deranjeze.

Fericita, am apasat Send si m-am asezat comod pe fotoliu. Imi imaginam posibile raspunsuri de genu: "ce rau ne pare, nu o sa se mai intample, multumim de sesizare" blabla.

Am primit un singur raspuns (de fapt auto-reply):

"Thank you for your email. Your application has been received and will be processed as soon as possible. Please note that in order for your application to be validated your CV must be in English"

Hmm...incerc sa gasesc o modalitate de a-mi exprima indignarea si dispretul total fata de site-urile astea "de recrutare" (ma refer strict la cele doua).

Nu mi-a mai ramas de facut nimic altceva decat sa scriu o petitie ANRCTI si sa vad ce e de facut.
Nu ma las!!!!

Saturday, June 14, 2008

10 ani

Sursa poza: Gandul

Atat au trecut.

De cand am mai trait atatea emotii la un meci de fotbal; de cand mi-a tresarit inima, am plans, am ras sau m-am rugat sa dea gol .
Tare bine mi-a prins meciul de vineri seara. Imi era dor de echipa de aur.
Si, in urmatoarea ordine: me+Lobont=love, me+Codrea=love, me+Mutu=love (In sfarsit, mi-a devenit si Mutu simpatic)
Parca nici nu mai conteaza daca ne calificam, io is bucuroasa ca au jucat in sfarsit fain. I love you, guys!

Later edit: De fapt conteaza daca ne calificam. Hai Romaniaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!

Friday, June 13, 2008

[Live Blogging] Constanta

Se poate si in Romania.
Iti duci masina in service, vine un baietel simpatic si face actele in 5 minute, apoi te conduce intr-un fel de sala de asteptare care se afla deasupra service-ului si are geamurile transparente astfel incat poti vedea tot ce se intampla cu si in Focuselul tau. Iar daca ai dioptrii mari, poti urmari pe niste monitoare in aceeasi sala fiecare mica interventie asupra masinii tale.

Ca sa nu mai vorbim ca au si wireless si cafea sa te delectezi in timp ce astepti.

I am impressed.

Si unde mai pui ca e si service autorizat. Si te accepta cu piesele tale originale. Si iti schimba uleiul, filtru motorina si filtrul de ulei in 1,2 ore si la 110 RON. (M-am gandit sa dau toate detaliile:))

Deci cine are Ford, go Transatlantis

Thursday, June 12, 2008

When in Munich

Cand ajungi in Munchen musai sa mergi la Waldwirtschaft Großhesselohe, sa ceri Rinderlendensteak vom Grill mit Kraeuterbutter und grosser Salatgarnitur, iar ca desert Blaubeerparfait mit Herzkirschen.

Iar daca inainte de a comanda astea alegi un pahar de Sekt cu capsuni, you'll fell you're in heaven!

Later edit: Cand ajungi la "La mama", sa nu ceri Tiramisu, pentru ca nu e ca ala original:) si nici Cola, ca e calda...Sa ceri numai paine, ca aia e faina. Sau io stiu..poate nu ajungi. Era mai fain la La Mama inainte.

Tuesday, June 10, 2008

Cum o sa treaca Romania de grupe

M-am gandit.
Facem egal cu toti, deci si cu Italica si cu Olandica. Total 3 puncte.
Italia, cum a luat-o de la Olanda, face egal si cu noi si cu Franta, deci mai ia 2 puncte --> total 2 puncte.
Franta, o sa ia bataie de la Olanda, face egal cu Italia ----> 2 puncte.
Olandica bate tot, mai putin pe noi, ca suntem meseriasi ---> 7 puncte.
Deci ne calificam cu 3 puncte.
Hai Romania!!!!! Yeeeeeeeeeeeeeeeeeee. In poarta cu totii drepti, la aparat!!!

Monday, June 9, 2008

Un colt de lume care a facut Click

Nu mi se intampla de multe ori sa simt ca un loc, un om sau un lucru fac "click" cu mine.
E o senzatie de sincronizare perfecta, ca si cum ai simti ca fac parte din tine sau tu din ele. Faina senzatie.
Arbroath e un loc ce m-a facut sa simt din nou asta. E un mic orasel unde nu se aud decat pescarusii, iar viata se desfasoara intre niste coordonate spatiale si temporale total diferite de cele ale restului lumii.
Ai impresia ca timpul s-a oprit in loc intr-una dintre nuvelele lui Sir Walter Scott. Ca padurile, campiile si dealurile sunt prea verzi ca sa fie adevarate, si te astepti oricand sa vezi iesind Scottish Kinghts din castelele care se zaresc pe fiecare varf de deal.

Da..mai exista colturi de astea de poveste, intr-o lume acoperita de otel, tehnologie si skyscrapers.

Sunday, June 1, 2008


Pentru mine..(Sekt cu serbet de lamaie)

Pentru Nur...

Si pentru Baron, ca stiu sigur ca ii plac.

Ce-mi place in Munich ca poti sta in fund in mijlocu Marienplatz-ului chiar daca esti imbracat in costum, iar asta sa nu te impiedice cu nimic sa lingi la modu cel mai firesc o inghetata imensa cu 4 cupe.
Si-mi mai place ca nu esti judecat dupa cum esti imbracat, incaltat, coafat sau dupa ce limba vorbesti. De fapt, cu cat esti mai flower power cu atat e mai cool.
Si-mi mai place ca oamenii din SLK coupe isi cer scuze frumos chiar daca tu erai ala ametit si nu ai vazut ca s-a facut rosu.
Si-mi mai place ca berea bayern-eza nu da dureri de cap.